Pianistă de renume național, la doar zece ani

Monica Nicoleta Gemene este mica vedetă a Liceului de Artă „George Apostu” din Bacău. La doar zece ani, ea cîntă la pian ca o adevărată profesionistă. Deși abia a terminat clasa a III-a, e stăpînă pe instrumentul muzical și pe notele din portativ. Degetele ei sînt firave, însă „strunesc” bine clapele pianului. La ea, totul e perfcțiune. Nimeni nu își mai amintește de cîte ori micuța pianistă a ridicat întreaga sală în picioare, sub ropote de aplauze, sau de cîte ori profesoara sa de pian era să facă infarct de emoție la tot soiul de concursuri. La orice spectacol, Monica face să amuțească sala. Deși încă nu ajunge bine cu picioarele la pedalele de sub pian, copila este cîștigătoarea a mai multor medalii de aur. Premiul cu care se mîndrește cel mai tare: locul I la Olimpiada de Muzică, faza națională.

Deschid ușa și tot apartamentul răsună de muzica pianului. Mîinile ei micuțe se plimbă, de neurmărit, dintr-o parte într-alta a claviaturii. Copila pare că nu mă vede și își continuă partitura. O ascult minute bune. E atentă și nici o mișcare din exterior pare că nu o deranjează. într-un tîrziu, se oprește din cîntat și îmi spune: „Călărețul sălbatic”, de Schumann. Copila îmi spune că, de la șase ani, exersează peste două ore pe zi. „înainte de concurs, chiar patru ore”, mă lămurește Monica. Fetița rîde și îmi explică faptul că la Olimpiada Națională de Muzică de anul acesta a obținut premiul întîi. „Cînd am văzut că președintele juriului acordă mențiunile și nu mă strigă, apoi premiul trei și nu zice nimic de mine, apoi nu mi-am auzit numele nici la premiul doi, m-am ridicat în picioare și am zis «chiar așa de prost am cîntat?». Peste un minut, aveam să aflu că juriul mi-a acordat premiul întîi”, mi-a povestit fetița.
Monica rîde și povestește că Angela Pascu, profesoara sa de pian, are mari emoții e ea pe scenă. „La Olimpiada Națională a fost în pragul infarctului!”, surîde solista. Copilei nu-i mai tace gura. Inimoasă, a început să-mi povestească în amănunt că, la ultimul concurs, îi vibrau și buclele de păr. „Am cîntat o piesă de Haydn și «Jocul ielelor», de Marțian Negrea. Am cîntat așa cum am știut eu mai bine!”, mi-a mărturisit ea.

Jucăușă, în lumea muzicii

îndrăzneață, Monica este răsfățata familiei. Bunica, iubitoare de muzică, o supraveghează zilnic, la toate repetițiile. Bunicul cheltuie și ultimul bănuț pentru bomboane și alte dulciuri pentru micuță. Mătușa sa o îndrăgește din cale-afară, pentru că și ea a cîntat cîndva la pian și simte că o moștenește. „Mătușa ei a fost eleva mea. Este foarte talentată la pian. O moștenește! A absolvit Conservatorul, a luat și ea multe premii și acum predă muzica la o școală în Italia. Fetița, cînd era mică, o vedea pe mătușă cîntînd și zicea «vreau și eu să cînt ca tine!»”, și-a amintit profesoara Pascu. Tot ea a admis că muzica le umple sufletul de bucurii care nu se pot explica în cuvinte. Deși nu trece nici o zi fără ca fetița să exerseze la pian, profesoara este convinsă că Monica este o jucăușă în lumea muzicii. Are mulți prieteni, dar nici unul nu vrea să ia lecții de pian de la copilă. Monica e mai tot timpul preocupată de spectacolele la care trebuie musai să participe.”Nu se dă bătută! Cîntă în corul «Brio», a participat și va merge în continuare la concursul «Primăvara artelor». La ultima ediție a luat locul întîi”, a explicat profesoara de pian.

Face înot ca să-și dezvolte brațele

Monica este și o elevă de excepție. Toate calificativele sale sînt de „FB”, pe linie. Profesoara Angela Pascu îi duce pe copiii talentați la tot soiul de spectacole și concursuri. Ea susține că „artiștii” trebuie să se obișnuiască cu publicul. „Pe scenă, cei mici, mai ales, au o altă percepție a realității. Odată, un elev, aflat la un concurs de anvergură, mi-a zis că pianul de pe scenă are mai multe clape ca cel de acasă”, rîde profesoara Pascu.
Fetița nu se dă în lături nici cînd vine vorba de sport. De cîteva ori pe săptămînă face înot, ca să-și dezvolte brațele și să-și întărească degetele. „Trebuie să am putere mai mare în mîini”, spune foarte preocupată micuța pianistă.
Plec de la Monica după aproximativ o oră. O las acolo unde am găsit-o, cîntînd. âși mișca degetele rapid, pe clape, și o secundă am avut și eu senzația că îi vibrau chiar și buclele părului. La plecare, profesoara Pascu a caracterizat-o pe Monica printr-o singură frază: „Aproape că nu ajunge la pedalele de sub pian, dar ce temperament de foc!” (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!