Cadrele didactice au devenit, fara voie, mingi de ping-pong in batalia electorala. Cresterea salariilor profesorilor, prin legea promulgata ieri de presedintele Basescu, stie toata lumea, nu poate fi facuta fara aparitia unor socuri puternice in economie. Numai ca, in timp ce unii joaca pe cartea responsabilitatii, sustinind deschis ca România nu-si poate permite in acest moment o crestere salariala atit de mare, altii joaca pe cartea celor care pling pe umarul necajitilor din invatamint.
Evident ca, nici unii, nici altii nu vor fi afectati de scaderea puterii de cumparare ce va urma infuziei de bani in economie. Ei au afaceri, averi, au venituri suficiente sa-si permita sa se joace cu vorbele. Pe ei nu-i va afecta caderea economica. Pentru ca nu cred ca-si imagineaza cineva faptul ca o crestere atit de insemnata a masei monetare aflate in circulatie nu va avea efect de bumerang. Numai ca, de afectat vom fi afectati cu totii, nu doar cadrele didactice care nu vor apuca sa se bucure prea mult de valoarea acestor bani.
Toata lumea este de acord ca in invatamint se cistiga prost. Nu chiar peste tot, de exemplu, in invatamintul universitar lefurile sint altele. Dar, per ansamblu, salarizarea este proasta. Nu slaba, de-a dreptul proasta. Iar cu salariile actuale nu se poate face performanta, nu pot fi atrasi oameni de valoare, nu se poate cere calitate in invatamint.
Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa gindim pe ansamblu. Criza financiara mondiala este o realitate care nu poate fi neglijata. Cursul de schimb, care incepea sa dea semne de redresare, a sarit brusc, ieri, dupa anuntul lui Basescu.
Morala? Morala este ca si unii, si altii vor avea munitie electorala dupa ce vom fi loviti de criza: unii vor putea sa dea vina pe cei care au sustinut cresterea salariilor, iar ceilalti vor putea sa puna criza pe seama guvernarii ineficiente.
Lasă un răspuns