Plantăm nuc altoit sau selecționat? (II)

Legea pomiculturii prevede că înființarea unei plantații de pomi, mai mare de 0,5 ha, se va face pe baza autorizației de plantare și se vor utiliza pomi altoiți din soiuri certificate. Așadar putem planta pe suprafețele mai mici de 0,5 ha orice pomi dorim, inclusiv puieții obținuți din sămânță. Dar nu cred că cineva ocupă un teren cât de mic, pentru mai mulți ani, efectuează lucrări de plantare și întreținere pentru niște pomi neproductivi și cu fructe de proastă calitate. Prin altoire se realizează o înmulțire clonală a soiurilor, transmițându-se la descedenți toate caracteristicile plantei mamă. Pentru nuc, întrucât altoirea este dificilă iar în câmp este imposibil de realizat, se efectuaează și înmulțirea cu nuci selecționați. Care este diferența între nuci altoiți și nuci selecționați? Nucii selecționați provin din înmulțirea din nuci-fructe recoltate din pomi productivi, rezistenți la boli și cu fructe care corespund cerințelor de consum. Fructele sunt semănate în pepiniere. Din ele se obțin puieții care sunt buni de plantat după doi ani de îngrijire în școla de puieți. Nuca fiind o sămânță rezultată din polenizarea florii femeiești cu polen adus de vânt de la o altă plantă, aceasta va fi o sămânță hibridă cu un genotip cunoscut pe jumătate. Chiar dacă nucul produce toate nucile la fel și în fiecare an, în genotipul lor sunt gene diferite care se vor manifesta la descedenți, fiecare dintre aceștia producând un altfel tip de nuci cu caracteristici mai mult sau mai puțin asemănătoare cu planta mamă. Sunt totuși mai buni decât pomii obținuți din nuci luate la întâmplare, când și caracteristicile plantei mamă sunt necorespunzătoare.

Ca urmare dezavantajele acestor pomi sunt: variabilitatea mare a pomilor în livadă; riscul de a avea exemplare cu caracteristici mai puțin valoroase față de a plantei mamă; vigoarea acestor pomi este mai mare și intrarea pe rod este mai târzie. Au avantajul că exploatează mai bine solurile mai puțin fertile, situate în pantă. Sunt mai adaptați la condițiile climatice din zonă și au un preț mult mai redus față de cei altoiți. Nucii altoiți sunt rezultatul unei înmulțiri clonale, astfel încât ramurile altoi transmit toate caracterele fenotipice și genotipice ale plantei din care s-au recoltat. Soiurile de nuc altoite au avantajul uniformității, a menținerii caracterului productiv, rezultând producții mai mari (3-4 t/ha), vigoarea mai mică. Chiar dacă unele soiuri sunt promovate ca intrând pe rod în anii 2-3 de la plantare, trebuie să înțelegem că producții economice tot în anii 8 -10 de la plantare le obținem, când pomii au realizat un volum al coroanei mare care să aibă un număr crescut de ramuri de rod. S-au creat soiuri care au capacitate mai mare de producție datorită însușirii lor de „fructificare laterală”. Această însușire constă în faptul că, față de caracterul general al nucului prin care pe lungimea ramurilor de rod au numai muguri floriferi bărbătești (amenți) și numai un singur mugure mixt în vârf din care va rezulta un lăstăraș cu 2-4 flori femeiești , soiurile cu „fructificare laterală” au astfel de muguri micști și pe lungimea ramurilor de rod, mărind astfel potențialul productiv la 4-5t/ha.

Punerea în valoare a acestei însușiri se realizează atunci când prin distanțele de plantare și lucrările de formare și întreținere a coroanei se asigură suficientă lumină în coroana pomilor. Atenție deci la faptul că unii comercianți pentru a vinde un număr mai mare de pomi recomandă distanțe prea mici de plantare. La nucul selecționat distanțele de plantare nu trebuie să coboare sub 10 m între pomi pe rând și între rânduri. La soiurile altoite distanțele recomandate de producători coboară până la 6 m între rânduri și 4 m între pomi pe rând Aceste distanțe consider că sunt prea mici, fapt ce ar determina intervenții mai multe prin tăierile de formare și rărire. Recomand ca aceste distanțe să nu fie mai mici de 8/8m. La distanțe mici se umple mai repede spațiul din livadă și am putea avea primele producții economice cu 2-3 ani mai repede. Dar cheltuielile de înființare cresc, ca și costurile cu tăierile, riscul de a se îndesi coroanele și în final să se reducă substanțial producțiile. Nucul este o specie iubitoare de lumină. Cel mai bine crește și produce atunci când este solitar.
Soiurile altoite la Stațiune Pomicolă Iași sunt: Miroslava, Velnița, Anica, Ovidiu, iar la Stațiunea Pomicolă Vâlcea: Germisara, Geoagiu 65, Jupânești, Roxana, Mihaela.

Pomii care provin din Franța sunt din soiurile: Franquete, Lara, Fernor, Chandler, care la noi sunt acuzate că ar avea o rezistență mai mică la îngheț.

Soiurile care au fructificare laterală sunt: Velnița, Lara, Fernor, Chandler.