Poe dixit: Vasile, nene, frate, te rog, din sufletul meu curat de copil, nu mai tăia din textele lui Mocanu! Ori i le scoți cu totul din pagină, or…

Poe dixit: Vasile, nene, frate, te rog, din sufletul meu curat de copil, nu mai tăia din textele lui Mocanu! Ori i le scoți cu totul din pagină, ori lasă-le așa cum sunt. Bătrînul mă ajută cu lucrarea de licență și pe mine mă înjură și mă bip atunci cînd textu’ nu-i așa cum l-a emanat el. Mai mult decat atat, el nu a insistat niciodata sa-i fie publicate textele, domn’ Buznea s-a oferit. Te rog, pentru binele si linistea mea, cand nu iti incap sau nu iti convine ceva la ele, da-le afara. Asta nu-l deranjeaza absolut deloc. Dar, te rog inca o data, nu mai taia din ele! multu din inima pt intelegere si scuzati poliloghia, dar am de suferit (iar chestia cu licenta chiar ma doare). Hai, spor la treaba 🙂

în-fățișări

Difuziune culturală

Virgil MOCANU

în literatura de specialitate, difuziunea culturală reprezintă un proces de răspîndire a opiniilor, ideilor, modurilor „de a fi” și „de a face” în rîndul unei colectivități date, mijlocit de interacțiunea socială a indivizilor:

– Apa, vîntu’ și gura lumii nu o poți opri
– Așa-i lumea, din bucăți/ vede unul, face toți
– Ce a făcut mama și tata/ O să facă fiul și fata
– Cînd nu tace unu’, nu tac nici cei mai mulți
– Cînd tragi clopotele la Hotin/ s-aude la Ismail
– Ce spui la ureche în pădure se aude
– Copiii după părinți, ca poamele după pom
– Cuvîntul/ e ca vîntul/ nu se ajunge nici cu armăsarul, / nici cu ogarul
– Din gură în gură, are să ajungă pînă la urechile lui Vodă
– Gura lumii numai pămîntul o astupă
– Lucrul cunoscut de doi, trei/ Nu mai rămîne între ei
– Obicei nou în țară veche
– Obiceiurile cele nouă fac risipa țărilor/ și pieirea domnilor
– Omul este ca oaia, lesne se ia după altul
– Tainele voastre/ în urechile noastre
– Vorba bună/ Puțin răsună;/ Vorba rea/ O duce vestea
– Vorba de rău fuge ca glonțul, iar cea de bine se înămolește (abia se aude)
– Vorba de rău mai lesne se crede
– Vorba de rău se duce peste nouă țări și nouă mări
– Vorba rea fuge mai tare ca cea bună
– Vorbele ferite/ în piață și la moară-s vorbite
– Vorbele celor mari sunt ca smochinele de dulci, iar vorbele celor mici sună ca niște nuci
– Vorba de om sărac nimeni n-o ascultă,/ fie cît de scumpă

Aspectele relevate de analistul popular sînt atît de consistente între ele, încît ar putea alcătui oricînd, în urma unui efort de conceptualizare, „tabla de materii” a unui plan de cercetare în domeniul difuziunii „obiectelor” culturale. Reformulată în terminologia modernă a domeniului, tematica rezultată acoperă preocupările actuale ale specialiștilor cu privire la: viteza și aria de propagare a informațiilor, influența statutului sursei și a caracteristicilor informației asupra ritmului de difuziune, imitație și identificare ca mecanisme de achiziționare a conduitelor observate, tradiționalism și inovare în materie de moravuri și conduite, fenomenul devoalării confidențelor. Mai mult decît atît, în unele privințe, observatorul anonim adîncește reflecția pînă la explicarea faptului semnalat. Pasul următor ar putea aparține cercetătorului minuțios și sistematic, dornic să verifice valoarea de adevăr a judecății respective prin identificarea premizelor din care a fost derivată. cu privire la: viteza și aria de propagare a informațiilor, influența statutului sursei și

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!