Acesta a trăit pe vremea împăratului Aurelian și era originar din cetatea Iconiei, țara Licaoniei, și a strălucit prin credință.
Într-o zi, cînd a fost adus înaintea judecătorului roman, a mărturisit cu îndrăzneală că zeii sînt diavoli, iar Hristos este Dumnezeu. Sfîntul a fost bătut de patru slujitori. Cînd au văzut că abia mai respira, au încetat să-l mai bată, și l-au dus în temniță. Dumnezeu l-a întărit și s-a însănătoșit. A doua zi l-au scos din nou la judecată. Judecătorul a poruncit să-i ardă trupul cu făclii. Apoi l-au aruncat din nou în temniță.
După ce a murit împăratul Aurelian, s-a dus vestea că toți creștinii vor fi sloboziți. Atunci a fost eliberat și Sfîntul Hariton. Însă ostașul lui Hristos a renunțat la lume și s-a retras în pustietate. A a căzut în mîinile unor tîlhari, care, neavînd ce să ia de la el, l-au luat spre a-l vinde. Din fericire, în vasul în care hoții țineau vinul, și-a vărsat otrava un șarpe și, cînd au băut din vas, toți tîlharii au murit. Sfîntul Hartion a făcut o biserică în peșteră și cu aurul găsit la tîlhari a făcut o mănăstire, unde îi învăța pe frați calea cea dreaptă. Mulți credincioși au venit și au fost binecuvîntați de la Sfîntul Hariton.
Duminică, 29 septembrie
Pomenirea Sfîntului Chiriac Sihastrul
Sfîntul Chiriac Sihastrul a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel tînăr și a lui Leon cel Mare, în cetatea Corint. Tatăl său se numea Ioan și era preot al bisericii din Corint. La vîrsta de 18 ani s-a dus la Ierusalim și a fost făcut călugăr de marele Eftimie. A petrecut acolo 30 de ani, apoi, la 70 de ani, s-a retras pentru rugăciune în peștera Sfîntului Hariton, ca pustnic. Cuviosul Chiriac a luptat pentru a-i întoarce pe cei rătăciți pe calea dreaptă. La 99 de ani, după ce a combătut ereziile timpului său și le-a întărit credința oamenilor, Cuviosul Chiriac s-a întors în munte, unde a mai trăit încă nouă ani. În ciuda vîrstei înaintate, el era drept la trup. Niciodată nu a stat degeaba, ci se ruga sau lucra ceva. Se mai spune că sfîntul a avut un leu mare, care îl apăra de tîlhari și păzea caprele sălbatice. (C. Gh.)
Lasă un răspuns