Popas la mănăstirea Stirigoi

Călugări „internauți” cu „celularul” la brîu
• mănăstirea Stirigoi, din comuna Zemeș, a fost ridicată în perioada interbelică, la 1.264 de metri altitudine n cu toate acestea, monahii țin contabilitatea lăcașului pe computer, au comunicare cu lumea grație telefoniei mobile și au amenajat și spații de cazare n frumos lăcaș din lemn este măcinat de un burete-parazit, care îl distruge încet, dar sigur

Comuna Zemeș. Treci pe ce-a mai rămas din podul spre Bolătău și te afunzi în pădure, pe un drum petrolier «închis circulației publice». Sînt 16 kilometri pînă la mănăstirea Stirigoi. Peisajul e superb. Dacă n-ar fi sondele și parcurile Petrom, cîte un pachet de țigări golit aruncat în iarbă și drumul accidentat, ai crede că picior de om n-a mai călcat în acele locuri. Mașina se opintește la deal, ai senzația că niciodată n-o să mai ajungi la destinație. Aventura se încheie după mai bine de un ceas, pe platoul situat la 1.264 de metri peste nivelul mării. în curtea largă, încă verde, tronează o mănăstire în stil vechi, rusesc, secondată de un releu impunător al unei rețele de telefonie mobilă. Liniște de început de lume. Aerul rece e plin de libelule. Starețul Emilian este bucuros de oaspeți.
Mănăstirea, purtînd hramul ânălțării Domnului, împlinește curînd șapte decenii de existență. „«Stirigoi» nu vine, cum s-ar putea crede, de la vreo fantomă, ci de la o plantă otrăvitoare, care crește numai aici. Schitul a fost fondat la 1937, ca așezămînt de maici. Cum nu exista nici un drum din sat, aprovizionarea se făcea cu măgarul, pe poteci. Mănăstirea a rezistat pînă la 1959, cînd regimul comunist a cerut să fie închisă. Biserica și dependințele ei, abandonate, au fost adăpost multă vreme ciobanilor cu turmele lor. Abia la 1987, creștinii din mai multe sate, sprijiniți și de Petrom, au cerut reînființarea mănăstirii ca schit de călugări. Lucrările de refacere s-au finalizat după șase ani și lăcașul a fost sfințit pentru a doua oară”, a povestit părintele Emilian.

Schitul online

La mănăstirea din creierii munților trăiesc nouă călugări, cei mai mulți tineri, deoarece bătrînii cu greu pot face față climei cu doar două anotimpuri. „Cei care doresc să ni se alăture nu se pot călugări imediat, ci după șapte ani petrecuți sub ascultarea starețului, timp în care își dau seama dacă sînt făcuți pentru asta și pot reveni în lume. Oamenii vin aici pentru că simt că au chemare și pentru că îl iubesc pe Dumnezeu”, a explicat călugărul. Pe de altă parte, la schit vin tot timpul mireni în căutare de liniște, oameni care vor să uite cîteva zile de babilonia din lumea de la poalele muntelui. Pentru credincioșii în vizită, monahii au amenajat circa 20 de locuri de cazare. Un aspect cu adevărat exotic al schitului este însă folosirea de către călugări a unor mijloace ultramoderne de comunicare cu lumea: telefonul fără fir și internetul. Faptul că adăpostesc în curte un important releu de transmisie pentru telefonia mobilă, care face legătura între trei județe, le dă acces monahilor la telefonie. De asemeni „ei dețin un calculator, pe care țin contabilitatea mănăstirii, și pot intra pe Internet, tot cu ajutorul celularului”, au povestit oamenii din Zemeș. „Un lucru ne întristează, însă. Biserica este construită din lemn și de-a lungul timpului a prins un burete care o distruge, încet dar sigur. Nu știu de unde vom face rost de fonduri să construim alta”, a mai spus starețul Emilian. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!