Povestea unei biserici băcăuane de cartier

Mii de băcăuani și-au unit destinele aici. Alte mii și-au botezat copiii. Pe buzele tuturor, cartierul Orizont din municipiul Bacău e sinomim cu biserica „Sfîntul Gheorghe”. Echilibrată, generoasă și caldă, biserica se dezvăluie privitorului ca un lăcaș de cult specific moldovenesc. Chiar dacă este încojurată de blocuri, avînd deschisă spre strada principală doar latura dinspre răsărit, biserica de la Orizont își păstrează neștirbit farmecul impus încă de la ctitorirea sa, în urmă cu 73 de ani. Un farmec aparte, conferit de arhitectură, dimensiuni, pictura interioară și, de ce nu, de preoții slujitori. în perioada interbelică, actuala zonă Orizont nu era decît parte a unei comune. Odata cu înființarea fabricii de hîrtie „Letea” mulți dintre angajații societății, veniți din satele vecine și din alte părți ale țării, s-au gospodărit aici, nu departe de locul de muncă. Așa s-a format satul Letea Nouă și apoi comuna Letea Nouă, numită astfel spre deosebire de comuna Letea Veche, situată pe malul stîng al Bistriței. Primul slujitor a fost numit preotul Gheorghe Bujor. Pe atunci, serviciile religioase se oficiau în biserica din cimitirul orașului Bacău „Sfînta Treime”. În 1934, odată cu numirea unui nou paroh, în persoana preotului Gheorghe Berilă, a început construcția bisericii parohiale cu hramul „Sfîntul Gheorghe”. Noul lăcaș a fost amplasat pe terenul dat de comună în schimul unui alt teren, iar la 15 august 1934 s-a pus piatra de temelie și s-a sfințit locul viitoarei biserici. Construcția s-a făcut după planul întocmit de arhitectul Ghica Budești. Biserica este în formă de cruce, are o lungime de 32 m și o înălțime de 33 m (turla mare). Este construită pe temelie de beton armat, pereții de cărămidă, iar acoperișul este din tablă zincată.

Distrusă de cutremur

Stilul bisericii este cel brîncovenesc. Pictura murală a fost executată de pictorul Constantin Vasilescu din București, în ulei, stilul neobizantin cu o bogată ornamentație cu un colorit plăcut și liniștitor. Pictorul și-a pus tot talentul lui, realizând o lucrare frumoasă și artistică. A lucrat doi ani fără întrerupere, între 1936-1938. Catapeteasma a fost executată de sculptorul Grigore Dumitrescu din București, în lemn de stejar, în stilul vechilor sculpturi moldovenești, tot între anii 1936-1938. Clopotul cel mare a bisericii cântărește 1.100 kg și a fost turnat în fabrica „Oituz” din București, el fiind donația exclusivă a muncitorilor din fabrica de hîrtie „Letea”. Lucrările de construcție a noului lăcaș s-au încheiat în toamna anului 1939, slujba de sfințire a fost oficiată în ziua de 12 noiembrie 1939, de către Episcopul Lucian al Romanului, însoțit de un sobor de preoți și mulțime de credincioși. Cutremurul de la 4 martie 1977 a afectat grav biserica, turlele au fost fisurate, pereții crăpați, iar pictura murală distrustră în proporție de zece la sută. În anii 1977 – 1980, s-au efectuat lucrările de restaurare, consolidîndu-se pereții bisericii și cele trei turle. În perioada 2000-2007, s-au executat lucrări masive de reparație a sfîntului lăcaș, pictura murală a fost curățată, retușată și vernisată de către pictorul Mihai Chiuaru. De curînd, în preajma bisericii s-a construit o frumoasă capelă mortuară. Acum, pe lângă biserică funcționează un așezământ filantropic, cantina „Samarineanul Milostiv”, unde se asigură zilnic masa de prînz pentru 15 copii proveniți din familiile sărace. Helvetica-R parohiale cu hramul „Sfîntul Gheorghe”. Noul lăcaș a fost amplasat pe terenul dat de comună în schimul unui

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!