Povești de succes

Ciupercăria din fabrica de confecții
• clienții se bat pentru ciupercile Pleurotus, pe care compania Swift TC le crește într-o hală de pe platforma industrială Borzești n un matematician și o familie de investitori au început o afacere la standarde europene

Cîteva zeci de tone de ciuperci Pleurotus livrate pe piața Metro Cash & Carry au făcut companiei Swift TC din Onești, în numai cinci luni, cea mai bună carte de vizită de pînă acum. Dintre cei cinci-șase furnizori de ciuperci de pe această piață, oneștenii au ajuns primii în topul preferințelor, cu marfă pe care o produc într-o hală aflată pe platforma industrială de la Borzești, în ceea ce a mai rămas din vechiul Grup Social și din acareturile firmei Comore. „Am ajuns la Metro – spune directorul companiei Swift TC, Vivian Oancea – cu o ofertă obișnuită, de ciuperci Pleurotus Ostreatus, ca tot omul care are o afacere și un produs. Acum, abia facem față comenzilor”.

Creșterea melcilor și a ciupercilor atrage tot mai mulți investitori în România. Fondurile europene și guvernamentale fac cu ochiul investitorilor, dar pînă la a pune „pe roți” o astfel de afacere trebuie să treacă multă apă prin vad. Familia Oancea, din Onești, a încercat altfel marea cu degetul, pe cont propriu, pentru că – spune Vivian Oancea – birocrația care însoțește, de regulă, o finanțare, fie ea și europeană, te face să te lași păgubaș. Soții Elena și Vivian Oancea sînt oameni plimbați prin lume, de prin anii ’80. Au vrut să-și facă un rost al lor în condițiile unei economii de piață și au ales Germania, dar s-au întors în țară plini de speranțe. Cu ceva capital, au pus la cale o afacere în transporturi. Au avut și un birou de copiat acte, dar nimic nu s-a dovedit viabil. „Norocul – spune Elena Oancea, proprietarul societății Swift TC – ne-a ieșit, însă, în cale de două ori, o dată cînd ne-am întîlnit cu frații Bontaș, din Onești, apoi cu Maria Hagimă, directorul de inspecții de la Direcția Agricolă din Bacău”.

Ciupercari din pasiune

Swift TC Onești este o societate româno-germană, înființată în 1981. Pentru ciupercăria de acum, patronii ei au avut mai multe discuții cu frații Romică, Marius și Ionuț Bontaș. Sînt oneșteni și se ocupau deja cu creșterea ciupercilor, de vreo șase ani. „Am considerat și noi – spune Vivian Oancea – că este un job foarte bun și de viitor și, evident, l-am încercat. Pentru asta, am bătut palma cu frații Bontaș, iar acum, după un an, nu ne pare rău”. Pe Romică, soții Oancea îl numesc „tehnologul”. Spun despre el că este foarte bun, foarte bine pregătit profesional și teoretic, și practic. A fost, în fapt, ucenicul profesorului Aurel Bota, de la Arad, un specialist în producerea miceliului, în special pentru ciupercile Pleurotus. Cînd am vizitat ciupercăria oneștenilor, Romică lipsea. Dar am mai aflat despre el că este un om care, deși vorbește foarte puțin, gîndește însă foarte mult. Este, de formație, matematician, dar și-a descoperit o nouă pasiune în cultura ciupercilor. Inițial, frații Bontaș au încercat să facă producție în niște spații improvizate, în propriile gospodării. „L-au întîlnit, însă, pe Vivian Oancea, care a avut deschidere pentru afacerea lor și atunci au ajuns aici. Eu le-am sugerat chiar să se asocieze, pentru ca tinerii să primească niște acțiuni, stimulativ, și astfel vor fi și primul grup finalizat de producători de ciuperci din județul Bacău – am aflat de la Maria Hagimă. Am făcut, însă, niște calcule, pentru a asigura un flux pe piață, pe un timp îndelungat. Am calculat perioada de incubare, de butonare, cîte recoltări pot fi realizate într-un ciclu de producție, pentru a vedea cum se poate asigura fluxul permanent la Metro. Așa am stabilit, împreună, să ajungem la un anumit număr de saci, cu însămînțare eșalonată, încît să se asigure recoltare în fiecare zi și livrarea o dată sau de două ori pe săptămînă. I-am sugerat domnului Oancea să devină și un fel de dealer pe piața ciupercilor din județ, pentru că are condiții de transport la standardele cerute și poate rezolva și problemele de piață”.

Le ocupă tot timpul

Pentru actuala ciupercărie, soții Oancea au transformat hala unei foste fabrici de confecții. Șiruri de rafturi stau, acum, aliniate în hală, pe care se pun sacii cu suportul pentru cultura de ciuperci. La o temperatură de fix 20 de grade Celsius, într-un mediu umed controlat, ciupercile apar pe găurile din saci și se dezvoltă precum păstrăviorii pe coaja unui copac din pădure. Buchete întregi. Dacă pălăriile ciupercilor sînt pleoștite, atunci mai trebuie să crească. Dacă s-au ridicat, vesel, recoltarea lor poate începe. Suportul pe care cresc ciupercile îl constituie numai paiele de grîu, fără nici o substanță nocivă. „Tehnologia spune Vivian – nu este complicată, dar te ține ocupat tot timpul. Producția trebuie supravegheată 24 de ore din 24. Aerul și apa sînt foarte importante, iar miceliul este factorul esențial. Un miceliu de calitate slabă nu germinează, iar amestecul pentru cultură și însămînțatul devin, automat, operațiuni făcute degeaba. Miceliul îl luăm de la profesorul Aurel Bota, din Arad, un mare specialist în domeniu, cercetător în cultura ciupercilor, care pînă acum nu a dat greș cu ce ne-a livrat”. „Rădăcinile” profesorului Bota se regăsesc și pe la Onești, pentru că a trecut pe aici în tinerețe, iar aceasta are, desigur, o semnificație în relația comercială cu producătorii oneșteni.

Cireașa de pe tort: ciupercile parfumate

Pe un kilogram de ciuperci, frumos ambalate în caserole, producătorii din Onești i-au mai puțin de trei dolari. „Dar ne orientăm spre export – spune Vivian Oancea. în Olanda, țara lor de origine, sînt 15 euro kilogramul. Pe plan mondial, piața este acoperită cu astfel de produse numai în proporție de 45%, un motiv în plus să facem o astfel de cultură”. Cireașa de pe tortul pe care îl pregătesc, acum, cei de la Swift TC este așa-numita „ciupercă parfumată”, foarte căutată și cea mai apreciată pe piața mondială. „Pe lîngă valoarea nutritivă – spune Vivian -, aceste ciuperci sînt și anticancerigene și antidiabetice. Li se spune și ciuperci parfumate, pentru că degajă, la maturitate, un parfum specific. în Statele Unite, din aceste ciupeci, deshidratate, se face o pulbere care se folosește ca adjuvant pentru mîncăruri, pentru a le da un gust plăcut. în România a mai încercat cineva, din Constanța, cultura de asemenea ciuperci și a reușit. Sînt produse foarte scumpe, din care un kilogram ajunge la 200 de dolari”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!