Povestirea bizantină

în ultima vreme am auzit, mai mult sau mai puțin întîmplător – evocată de către diverse persoane – acea situație clasică ce pune accentul pe spiritul naiv și nerealist al nostru, al răsăritenilor. Este vorba despre controversele în care erau angajați preoții bizantini, în timp ce orașul în care trăiau – Constantinopolul – era asediat de către temuții turci. Preoții tocmai discutau, cum se istorisește, despre „sexul îngerilor”. Cînd o cetate occidentală era asediată, mai ales de către „păgîni” (vezi cazul Spaniei), printre cei mai curajoși oșteni se remarcau oamenii bisericii. Adevărul este că Istoria aparține celor curajoși, nu celorlalți. Este un adevăr valabil pentru orice domeniu de activitate. Fără a intra în detalii istorice sau psihologice, noi – românii pre și post-decembriști – putem adapta povestirea respectivă la prezentul în care trăim.
în timp ce politicienii își urmăresc doar interesele lor, noi, oamenii obișnuiți, mergem la fotbal și urlăm în tribune; în timp ce mafia fotbalului adună și mai multe miliarde, noi ne lansăm în discuții savante despre cutare sau cutare meci; în timp ce marii miliardari nu-și mai numără banii, ci îi cîntăresc, noi – muncitorii români, mai tragem cîte o vodcă sau cîte o bere și discutăm tot despre fotbal sau despre femei, sau despre cum mai e vremea; în timp ce „privatizările” maschează de fapt jaful țării, noi ne mai mirăm încă, cu candoare, cum de nu „merge” economia; în timp ce mafia satelor fură terenuri sau devalizează întregi patrimonii ale comunității, în timp ce fură rîuri, lacuri și păduri – noi, țăranii ne certăm cu vecinul din cauza gardului pe care și l-a pus cu jumătate de metru pe terenul celuilalt; în timp ce forțele pe care le numim „oculte” adună informații, putere și tone de bani – noi rîdem de cei care aduc în discuție existența acestora; în timp ce presa audio-vizuală și cea scrisă prezintă nenumărate cazuri de jaf și de corupție – noi, oamenii obișnuiți, adică Poporul, parcă nici nu existăm, parcă am trăi într-o altă țară; în timp ce tineretului român i s-a furat însuși viitorul, acesta consumă banii părinților sau ai săi pe „mobile”, pe „internet” și pe tot felul de fleacuri „la modă” – de parcă ar fi drogat și hipnotizat.
Revenind la povestirea bizantină și aflîndu-mă sub puterea acestor gînduri, dintr-o dată m-am luminat. Știți din ce cauză discutau preoții despre „sexul îngerilor”, în loc să pună mîna pe arme și să apere orașul lor?! Dintr-o cauză simplă: le era frică! Făceau pe ei de frică, nici nu mai erau în stare să gîndească, de frică ce le era – și atunci au găsit această metodă care să-i facă să uite de realitatea mult prea sumbră. Din ce cauză pe români nu-i interesează politica și destinul cetății lor? Din cauză că le este frică! De ce românii – dacă îi întrebi, spun că nu au de ce să le fie frică? – dintr-o mare frică! De ce românii tac, nu văd, nu aud? De frică! Societatea românească suferă de o mare frică: veche și străveche. Profesorii și preoții, de pildă, nu au conștiința că ar putea să contribuie în mare măsură la diminuarea fricii. Mentalul actual românesc este năpădit de umbre mișcătoare, de strigoi, de adevărați demoni, de teroriști cruzi și invizibili. într-una din seri, cam între orele 20.00 și 21.00, am observat, întîmplător, următorul lucru: mai multe blocuri de locuințe într-o zonă unde iluminatul public era slab; în ferestre apărea o clipă lumina albăstrie a ecranului TV, în următoarea clipă fereastra se întuneca – și acest lucru într-un ritm alert, i-aș spune chiar „drăcesc”. Oamenii schimbau într-una canalele TV, căutînd parcă ceva dincolo de puterile lor, într-o altă lume. Această alternanță rapidă și îndelungată mi-a sugerat panica și disperarea care există în lumea noastră românească actuală. Imaginea inimii noastre românești cuprinse de panică și disperare. (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!