Pre limba lor

Donații bănești pentru interese obscure

Ceangău sau csango-magyar? Publicăm un nou episod despre consemnările presei de limbă maghiară din țara noastră pe tema apartenenței etnice a populației ceangăiești trăitoare în ținuturile moldovenești, ca și despre tertipurile cu ajutorul cărora cercurile maghiare din Ardeal încearcă să o atragă pe aceasta de partea lor. Prilej de afaceri dubioase și interese nu tocmai… creștine. De altfel, o nouă escaladare a acestui proces o reprezintă și recenta Lege a Minorităților propusă dezbaterii Parlamentului de către liderii UDMR și în care așa-zisa „autonomie culturală” reprezintă unul dintre punctele forte ale unei legi ce poate însemna începutul federalizării României:

„Maghiari de maghiari”

Binevoitorii. …Că vorbeam (într-un număr anterior – n.n.) despre bunăvoința unora de a-i ajuta pe ceangăii „care nu vor, nici în ruptul capului”, să își dea seama că, de fapt, ei sunt, din tată în fiu, „maghiari de maghiari”, primul lucru care îmi vine în minte este spectacolul de binefacere organizat la Târgu-Mureș, mai acum trei luni, de către EMKE. La acest show au fost prezenți câțiva copii ceangăi – culmea, tot din aceia care nu au vrut să își „re-maghiarizeze” numele, însoțiți de artista Nisztor Ilona (asta ca să vedeți ce s-a întâmplat cu Ileana din poveștile noastre, când a dat peste ea un Făt Frumos de origine hună, călare pe un gipan încărcat cu toate bunătățurile, bașca niscai abecedare în limba maghiară, pentru că eu, unul, de Nistor am mai auzit, da’ de Nisztor – ba!). La manifestare au fost prezenți – conform „gurilor rele” de la publicația mureșeană „Nepujsag” (în speță, Mezely Reka, în numărul din data de 11 aprilie) – cercetătorul etnografic Barabas Laszlo, care a vorbit despre – atenție! – Ținutul Maghiarilor Ceangăi (puțină istorie promitem să facem, pentru dânsul, cât de curând), un oarecare Hegyeli Attila, despre care se spune că ar fi director de programe pentru învățământul în limba maghiară al copiilor ceangăi (ce, Doamne, o mai fi și asta!) din cadrul (nota bene!) Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova, și care – împreună cu matroana și organizatoarea evenimentului, Abram Noemi – vicepreședintele EMKE – s-au plâns și s-au tot plâns celor prezenți despre „imposibilitatea copiilor ceangăi maghiari de a învăța în propria limbă maternă maghiară”. Asta până când publicul îndurerat și-a îndesat mâinile în buzunare, nu pentru a scoate batista ca să-și șteargă lacrimile, ci pentru a cotrobăi după 20 000 de lei, adică prețul unui CD cu poze, cântece și articole care să-i convingă, dacă cei doi nu reușiseră, că ceangăii sunt, într-adevăr, maghiari, CD compilat de un alt „virtuoz” al luptei pentru „re-maghiarizarea” ceangăilor, de această dată din Deva, și anume popa Bojte Csaba – director, pe deasupra, al Fundației „Sfântul Francisc”. Că tot veni vorba, sunt chiar curios cât la sută din cele 17 milioane de lei, trâmbițate de cotidianul local amintit că s-a strâns cu această ocazie, a fost plătit către statul român sub formă de TVA și impozit?
Bănuiala mea ar fi una anume, dar refuz să mă pronunț. Mai ales că despre Bojte Csaba gurile rele spun că ar fi ajuns la neînțelegeri cu liderii Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova, pe motiv că nu prea poate justifica modul de cheltuire a fondurilor primite din Ungaria prin Fundația „Sfântul Francisc”. Și tot în neprețuitul „Nepujsag” (în data de 11 aprilie, pentru curioși) mai apare o știre cum că „potrivit unei declarații a lui Bojte Csaba, copiii ceangăi maghiari beneficiază în prezent de sprijinul însemnat al pedagogilor, profesorilor și preoților maghiari, printre aceștia fiind Czellecz Jeno și pastorul reformat din Pădureni, Lukacsi Szilamer, pentru a învăța limba maghiară în tabere de vară organizate și la cursuri, în afara orelor oficiale de școală, în localitățile unde domiciliază”.
Adicătelea, copiii sunt maghiari, deși nu știu o boabă ungurește. Pentru cauza maghiarimii nu mai contează nici disensiunile istorice dintre catolici și protestanții reformați, nu mai contează nici faptul că religia le este predată copiilor ceangăi de un pastor reformat, nu de un preot catolic; contează doar faptul că slujba e în limba maghiară. Sau poate se convertește Szilamer la catolicism?! Cum spuneam în numărul trecut, de cei ce nu vor să fie maghiari se ocupă băieții!
Apropo de dom’ pastor Lukacsi Szilamer, mai aflăm despre acesta că a fost amfitrionul unui „Sfârșit de săptămână dansant la Pădureni”, localitatea sa de baștină, unde, nici una-nici alta a început să vândă și dânsul CD-uri despre ceangăi, tot pentru strângerea de fonduri, după cum ne informează Boloni Domokos, de la „Nepujsag”, evident, în 18 aprilie. Avînd în vedere trecutul acestuia, despre care s-a mai scris cam prin 15 septembrie anul trecut, taare mi-e că nu doar statul n-a văzut, din banii strânși, partea ce i se cuvenea, dar poate nici măcar bieții copii ceangăi, cărora le erau destinați! Dar, să nu vorbim de rău și, mai ales, să nu bârfim. în lipsa unor date concrete, no comment! (Selecție și prezentare de Anton Martin)
ista Nisztor Ilon

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!