Prea săraci pentru sărăcie

Florin CRĂCIUN

A intrat în obișnuința fiecăruia dintre noi să ne programăm viața, în așa fel încît, dacă s-ar putea, să ne-o facem cît mai ușoară. Am ajuns să ne programăm totul: banii, cheltuielile curente, timpul liber și chiar sentimentele. Singurele lucruri fără de orar și care bat la ușa vieții pe neașteptate au rămas sănătatea și moartea. Dacă de moarte au grijă să se ocupe alții, sănătatea a ajuns un lux care-și găsește, numai la noi, programarea. Exemplul cel mai grăitor sînt cozile din fiecare dimineață de la policlinică, unde zeci de persoane stau în fața ușilor închise pentru a primi bonul la consultația unui medic. Bolnavii trebuie să vină dis-de-dimineață la policlinică pentru a-și lua un bon de programare. Apoi se întorc acasă și revin la spital cînd anticipează că le vine rîndul la doctor, în funcție de numărul trecut de pe bon. Pentru a fi siguri că apucă un bon pentru consultațiile de dimineață, pacienții se așează la coadă de la ora patru. Totul ar părea cît se poate de normal, dacă respectiva programare s-ar face în aceeași zi. Dar s-a ajuns în situația ca după cîteva ore bune de stat la cozi interminabile, bolnavii să mai aștepte chiar și o lună pentru a putea da ochii cu vreun medic. Pînă acum, nu mai puțin de 700 de băcăuani sînt pe aceste liste pentru o banală radiografie sau ecografie. Majoritatea dintre aceștia sînt programați abia pentru luna viitoare, timp în care multe se pot întîmpla. Pentru un bătrîn, o lună de zile înseamnă enorm. Cu toate acestea, pensionarii preferă să aștepte, pentru că sînt prea săraci ca să-și rupă de la gură cîteva sute de mii ca să apeleze la un cabinet particular.

Rarele ocazii cînd un teatru sau un spectacol de calitate vin la Bacău sfîrșesc a fi un fiasco. Din cauză că prețul biletelor este la nivelul calității, mulți băcăuani nu își pot permite luxul de a merge la acest gen de distracție. Rămași în fața televizoarelor unde văd filme date în reluare sau meciuri, românii fac economie, se distrează si se recreează pe măsura bugetului. Ce se întîmplă cu
spectacolul? Se anulează pentru că actorii nu vin de la București pentru a juca în fața unei săli goale. O dată pe lună, în cel mai fericit caz, ne permitem să mergem la cinema. Singurul mod de relaxare a rămas televizorul. Pentru că nu costă.
Nu putem și nu mai știm să ne distrăm într-un mod plăcut. Alegem kitchiul pentru că este cel mai la îndemînă și mai accesibil. Totodată, putem ajunge să ne temem că dacă mergem la distracții costisitoare sîntem priviți ca paria de prieteni și vecini. Și astfel, sărăcia ne afectează din toate punctele de vedere: sănătatea, cultura, nivelul de trai. Cum vom merge alături de țările membre ale UE? Cultura celor mai mulți dintre noi se va limita la cea cinematografică și nu întotdeauna de cea mai bună calitate.
Nu sîntem sortiți nici măcar unei semiculturi pentru că filmele de acțiune iau locul capodoperelor, iar piesele de teatru sînt înlocuite cu jocul de rummy. Despre cărți, ce să mai vorbim? Cine își mai permite să aibă o bibliotecă valoroasă? Profesorii își vînd cărțile ca să aibă cu ce să plătească întreținerea, iar elevii se gîndesc cum să plece cît mai repede din țară. în fond, am ajuns să facem economie chiar și la sărăcia care ne înconjoară.ultura, nivelul de trai. Cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!