Predestinări

Școala – între promisiuni și decepții

Alături de comunitatea internațională, slujitorii școlii românești au sărbătorit, ieri, „Ziua Internațională a Educației”. Un bun prilej și pentru dascălii băcăuani de a-și evalua contribuția la formarea pentru viață a tinerei generații, dar și de a „inventaria” plusurile și minusurile ce caracterizează acest important domeniu . Cîteva aprecieri pe această temă extrem de vastă ne sînt prezentate, în cele ce urmează, de un slujitor cu vechi state de servicii al școlii băcăuane:

în pledoaria făcută pentru a reliefa rolul fundamental al școlii în actul de instrucție și educație, cît și rolul hotărîtor al dascălului în succesul acestui proces consider necesar să schițez cîteva aspecte pozitive, cît și unele neîmpliniri și greutăți semnalate în procesul derulării reformei din învățămîntul băcăuan. în anii tranziției slujitorii școlii au beneficiat de structurări fundamentale în acest domeniu. Astfel s-au produs schimbări esențiale privind conținutul programelor curriculare, utilizarea manualelor alternative, perfecționarea și modernizarea strategiilor didactice, înnoirea și adaptarea planurilor de învățămînt conform cu cerințele economice, sociale și culturale ale societății. La acestea se adaugă măsurile puse în practică la nivelul școlilor privind democratizarea învățămîntului, a sistemului de pregătire și perfecționare a cadrelor didactice, apariția disciplinelor opționale (pentru lărgirea orizontului de cunoaștere), asigurarea interdisciplinarității în predarea materiei. Mai ales în școlile din mediul urban se constată an de an progrese în asigurarea unei baze materiale optime (clădiri, mobilier școlar, săli de sport, materiale didactice, aparatură electronică și de calcul pentru înzestrarea laboratoarelor și a sălilor de curs).
Există, totuși, și o altă realitate, una tristă, pe care o subliniem: aceea că există diferențe vizibile și contrastante între școlile din mediul urban și cele din mediul rural. La sate, reforma școlară se prezintă cu unele nerealizări care împiedică procesul reușitei școlare a elevilor. Procentul scăzut de reușită al elevilor de la țară la examenele de capacitate ne-a arătat că elevii nu au șanse egale cu cei de la oraș. Viața la țară nu mai este idilică – așa cum se putea crede, iar osteneala dascălilor tinde să devină zadarnică din mai multe motive: în primul rînd, starea de sărăcie a familiilor a determinat creșterea dezinteresului pentru școală, atît al părinților, cît și al elevilor; situația precară a unor unități școlare sătești se datorează derutei și stagnării uneori nejustificată a schimbărilor produse de reforma școlară. Colaborarea școlii a devenit deficitară, nu mai există motivația învățării, iar interesul pentru instruire și educație a scăzut alarmant. Această situație se datorează în primul rînd condițiilor economice, sociale și culturale ale populației din mediul sătesc. Locuitorii satelor sînt tot mai săraci, cu pămînt puțin și neproductiv, la care se adaugă lipsa inventarului agricol, a semințelor, a cunoștințelor din domeniu. Unii părinți au devenit șomeri, alții au venituri din agricultură care nu le asigură un trai decent. Aceștia, în rolul de părinți asigură cu multe sacrificii, numai de ei știute, copiilor, acel strict necesar frecventării școlii în condiții acceptabile. La acestea se adaugă lipsa de hrană și de îmbrăcăminte, dar și povara cheltuielilor pentru rechizite și pentru îngrijirea sănătății. Din cauza acestor dificultăți a apărut fenomenul de abandon școlar; unii dintre elevi nu termină școala, iar alții care urmează la școli profesionale și de meserii după absolvire se trezesc cu perspectiva sumbră de a nu găsi un loc de muncă. De asemenea, multe școli de la sate se confruntă cu lipsa de cadre calificate; uneori, acestea sînt nemulțumite de salarizare – banii cîștigați fiind consumați integral pentru navetă, chirie sau hrană. Unele localuri de școli sînt vechi, deteriorate, neîngrijite sau distruse de vreme și de intemperii. Unii elevi învață în săli insalubre, cu mobilier vechi și neadecvat, cu material didactic sărac și depășit, avînd drept consecință predarea unor lecții în mod abstract.
Neglijarea științei de carte din partea unui mare număr de copii duce la apariția unor carențe în educația lor: un comportament lipsit de politețe, nerespectarea regulamentului școlar, lipsa de colegialitate, folosirea unor expresii vulgare în diverse împrejurări. Totodată, un alt aspect negativ care trebuie reliefat este acela că în anumite comunități sătești nici autoritățile locale (primarii, consilierii) nu se implică în mod responsabil pentru a sprijini concret funcționarea acestor instituții de învățămînt.
De curînd, elevii au pășit într-un nou an de învățămînt. Dascălii lor poartă o mare răspundere pentru instruirea și educarea elevilor, față de care au datoria de a-i călăuzi cu multă căldură, cu dragoste și pasiune, la fiecare pas, pe drumul calității pregătirii și formării lor, încurajînd performanța școlară – care este obiectivul major al școlii românești.

Prof. Eduard ȘTRAUBestea se adaugă măsurile

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!