Premieră teatrală

Neghiniță

Trupa de animație a Teatrului Bacovia este una serioasă, matură, talentată și prost plătită. Dintotdeauna. A avut strălucirile ei, s-a situat la vîrful piramidei instituțiilor de spectacole pentru copii din România, dar a avut și umbrele ei, cînd a fost condusă funcționărește și fără har. Actorii care au slujit-o, ca și cei ce o slujesc astăzi, au „ars” cu abnegație pentru fiecare spectacol, păstrîndu-și vie imaginația și candoarea. Atitudini de artiști, de oameni dăruiți, mereu nevoiași material și – nu de puține ori – săraci de piese cu substanța visului, „unde totul e posibil, unde logica este condusă de rațiunea inimii și a sufletului” (Geo Balint).
Noua premieră cu spectacolul „Neghiniță” (dramatizare de Nicolae Roșioru după o poveste a lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea) încearcă și izbutește acostarea sentimentului la țărmurile misterului, oferind copiilor un basm, un joc al visului, o drăgălașă interstiție în irealitatea ambianței. Piesa nu este ferită de primejdiile dialecticii „dragoste – ură”, fiind împărțită net, clasic în „buni și răi”, reprezentînd personaje pămîntești pipăibile. Doar derularea basmului mai aduce supranaturalul prin Neghiniță, Ariciul și Vulturul ce se amestecă etic, sfătos, generos în firul poveștii. în esență, dramatizarea este defectivă de ritm, oferind puține șanse regizorului de a proiecta un spectacol foarte viu, foarte apropiat de vorbirea și gîndirea copiilor. Regizorul Geo Balint salvează piesa printr-o imaginație debordantă, prin utilizarea unor efecte scenice surprinzătoare, a unei coloane sonore vioaie și prin impunerea unei dinamici de joc de o mare intensitate. Așa că spectacolul place, cucerește și bucură. Prin modul cum a fost gîndit, se înscrie în tendința actuală a spectacolului modern de vîrf, cu un curs al imaginilor aproape cinematografic.
Lucrînd în echipă cu pictorii scenografi Liliana și Eduard Lașoc, cu Ciprian Manta (pentru care muzica devine chiar un personaj) și cu o trupă de interpreți admirabili, regizorul a adus, din nou, primăvara în Teatrul de Animație. Virtuozitatea cu care actorii mînuiesc păpușile, efectele scenice, utilizarea cu aplomb a spațiului scenic și a elementelor de decor întrec, prin artă, ceea ce numim simțul măsurii. Merită din plin aplauzele și stima noastră Marlene Duduman, Liliana Isbîndă, Eugen Ionescu, Puiu Gheorghiu, Mihai Chihaia, Sorina Moian, Laurențiu Budău, Andreea Sandu, Mihaela Murafa și Mihaela Popa. Ei impresionează și dau valoare spectacolului din replici, atitudini, relații, obiecte, sunete, din întregul arsenal scenic, purtîndu-l pe micul spectator pe aripile visului cu eleganță și rafinament.

Vasile PRUTEANUlizarea cu aplomb a spațiului scenic și a elementelor de decor întrec, prin artă, ceea ce numim simțul măsurii. Merită

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!