Premieră teatrală: „Play Strindberg”

O căsnicie plină de otravă

Vasile PRUTEANU

Să trăiești o viață întreagă într-un cămin conjugal în care se întîlnesc accentuate aproape paroxistic ura și cinismul, atracția cu repulsia, starea de normalitate cu nebunia e mai mult decît ar putea suporta sufletul omenesc. Și totuși se întîmplă. Noua premieră a Teatrului Bacovia cu piesa „Play Strindberg” a lui Frederick Durenmatt, ne arată că se poate supraviețui într-un astfel de climat otrăvit, în care procesul de disoluție al conștiințelor se află în prag de finalitate. Este o comedie neagră, înfățișînd efectele năruirii dinăuntru a unui cuplu. Raporturile interumane sînt supuse unei crude analize în planul unor monomanii psihologice. Nimic nu poate dizolva răul făptuit și nici stăvili decăderea ființială a unui cuplu întemeiat pe ipocrizie. Comedia neagră (considerată de celebrul dramaturg elvețian „ca unică formă ce mai poate exprima tragicul”) este tehnica prin care autorul și-a căpătat faimă, mai ales cu piesele „Vizita bătrînei doamne” și „Pana de automobil”. Regizorul Dumitru Lazăr Fulga și-a asumat o sarcină dificilă optînd pentru acest text cu multe ascunzișuri și reflexe nebănuite la o lectură grăbită. Ca spectacolul să izbutească, el a încredințat rolurile lui Edgar și Alice unor actori cu mare experiență, cum sînt Stelian Preda și Constanța Zmeu Pelin, iar pe cel al lui Kurt, lui Ștefan Ionescu, un actor familiarizat mai degrabă cu stilul modern, detașat, mai apropiat de firescul vieții cotidiene. Melanjul a reușit, iar spectacolul a urcat deasupra a ceea ce numim curent „spectacol de public”. Asocierea conjugală dintre un militar (Edgar) – obișnuit să comande, să fie șef, să fie ascultat, să ordone în cazarmă, dar și în familie – cu o femeie (Alice) cu trăiri paradoxale, pendulînd între sensibilitate și forță interioară, adeseori histrionică și mărturisit adulteră, va duce, în ultimă instanță, la un eșec dureros. Cu tot cinismul lor extraordinar, de astfel de oameni trebuie să ne fie milă, chiar dacă ne repugnă. Ei, nu numai că viețuiesc într-un mediu ostil, dar rămîn prizonierii propriilor lor tare de caracter. Conflictul dintre ei nu este unul mărunt, ci de esență, derulat între structuri psihice ireconciliabile, opozante pînă la moarte. Traiectoria personajelor este una de factură „subterană”, cu comportamente aparent fără explicație.
Stelian Preda a abordat personajul Edgar în forță, cam răstit, cu o duritate și tenacitate diabolică, punînd în evidență opacitatea acestuia în strînsă legătură cu cinismul și rigiditatea cazonă. Pe același meridian al ipocriziei, actrița Constanța Zmeu Pelin dezvoltă un larg registru de sensibilități, atenuînd într-o măsură apreciabilă grotescul ce se ascunde în întrega structură a spectacolului. Actrița exprima tensiunea interioară a personajului printr-o liniște aparentă, cu mișcări psihice infinitezimale, cu o stăpînire și o răceală de gheață, cu o viclenie mascată. Jocul ei îi deschide actorului Ștefan Ionescu căile unei interpretări cînd insolente, cînd fariseice, întotdeauna amabil-ipocrite. Personajul Kurt apare, astfel, într-o postură de mediator interesat într-o familie orbită de ură și neputință. Jocul său are cu totul altă nuanță expresivă: ponderată, rece, tăioasă, metalică. Regizorul n-a greșit gîndind astfel distribuția, adăugînd încă un spectacol la cele de ținută artistică, în care decorul și costumele Cristinei Ciobanu îi conferă un evident aer de autenticitate.ă se poate supraviețui într-un astfel de climat otrăvit, în care proces

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!