Stagiunea artistica 2012-2013 a fost deschisa, duminica seara, la Teatrul Bacovia, cu un spectacol de o luciditate incitanta, propunand meditatii necesare cu reflexe de actualitate. Regizorul Geirun Tino si-a asumat un travaliu care merita toata admiratia, dramatizand romanul „Procesul” de Franz Kafka,imaginand si scenografia si coloana sonora,de o sensibilitate notabila.
Judecand in ansambl, spectacolul impresioneaza prin starea dramatica,dezvoltata gradual si neantrerupt; o amenintare tragica si absurda pluteste in aer,domina intreg spatiul,iar tot ce se intampla e atat de concret incat doare cu fiecare replica si clipa ce trece.
Domnul K e arestat pe neasteptate, e implicat intr-un proces fara a sti si afla vreodata ce vin a poarta. Odata intrat in morisca justitiei traverseaza pana la capatul vietii un sir de evenimente ce il vor pune fata in fata si in contradictie cu valorile fundamentale ale umanitatii: dreptul la viata al omului, credinta in principiile si dreptatea sociala, toleranta sau intoleranta legilor facute de om pentru om. Regizorul Geirun Tino a intuit perfect efectul absurd al unui anumit mediu existential si l-a exploatat scenic pana la ultima consecinta ideatica si teatrala. Spectacolul e vibrant intr-o continuitate fara fisura, cu momente de paroxism continut sau de umor neostentativ, cuvantul fiind incarcat de sens si semnificatie, exvcelent valorificat de o distributie unitara, in care straluceste, totusi, Viorel Baltag, interpret desavarsit in toate cele trei roluri si ipostaze: Inspectorul, Pictorul Titorelli si Preotul. Orice aparitie a sa da greutate specatcolului,fiecare replica propune intelesuri mai tainice,mai veridice si mai explicite unor atitudini de viata mai greu sau mai usor de priceput.
In rolul domnului K – implicat in proces- Matei Bogdan Matei gaseste foarte potrivite resurse de puritate si inocenta, prin care personajul capata substanta dramatica si ponderea necesara in conflict. Actorul parcurge un traseu tulburator de la neantelegere si revolta pana la sinuciderea survenita oarecum surprinzator de previzibila in raport cu desfasurarea spectacolului. Remarcabil si jocul actritei Florina Gazdaru (si cu replicva si fara) ,pentru ca impune nuantari si stari speciale realizate doar prin atitudine scenica si mimica Asemenea si Firuta Apetrei, creatoarea unor momente de uimitor umor intr-un spectacol care numai asa ceva nu cerea, dar nici nu rau nu dadeau.
Ascunderea banilor pentru mita in chiloti, de pilda, sarneste doar un zambet, atat pare de natural, de firesc si de pacticat de cand lumea de doamna Grubach. Stefan Ionescu (Franz) si Boghdan Buzdugan (Willem) confera specatcolului accente si momente iscusit realizate actoriceste purtand privitorul de la stupefactie si respingere la un umor subtil si rafinat. La randul lor, Dumitru Rusu (Kulich) si Valentin Braniste (Kominer) reusesc sa dea o buna masura liniei reprezentatiei ci umor si spontaneitate, fie si numai mprin aparitia tacuta si discreta in vartejul ametitor al desfasurarilor dramatice.
Vasile Pruteanu
FOTO: VIOREL COJAN
Lasă un răspuns