Prețul compromisului

Eduard ADAM

Au învățat și românii noștri că e bine să bată fierul cît e cald. Profesorii au ieșit în stradă cu puțin înainte de sunetul clopoțelului, convinși că e momentul cel mai bun pentru a cere lefuri mai mari de la stat. S-a demonstrat că au gîndit bine, chiar dacă n-au primit cît au cerut. La fel procedează acum și rafinorii oneșteni. Știu că mai e puțin și se decide soarta Rafo, așa că au făcut miting și au amenințat că ies în stradă, dacă adunarea creditorilor decide să închidă rafinăria. Un mod parșiv de a regla anumite lucruri, dar pe care românii l-au deprins rapid, la fel ca și alte obiceiuri proaste. Ei bine, aș spune că toate aceste metode ar putea, la un moment dat, să se întoarcă împotriva celor care le promovează.

Vor fi mulți cei care vor spune că n-am dreptate, că rafinorii oneșteni fac miting fiindcă le-a ajuns cuțitul la os. Aș fi acceptat că așa stau lucrurile, dacă aceeași muncitori ar fi făcut greve cînd domnul Corneliu Iacobov a înglodat firma în datorii. N-au mișcat un deget la vremea aceea. Ba, dacă nu mă înșel, au fost primii care s-au lăsat manipulați și au organizat o conferință de presă în care spuneau că ziariștii sînt vinovați că scriu rău despre Rafo. Erau toți trup și suflet alături de patronul de la acea vreme. Nu vedeau și nu auzeau decît ce le spuneau șefii. Jurnaliștii erau de vină că în dreptul firmei amintite zerourile în contul datoriilor creșteau alarmant. Atunci, rafinorii nu s-au gîndit că ghilotina disponibilizărilor s-ar putea să-i termine la un moment dat. Nu, atunci era bine!
Acum, însă, aceeași rafinori îi înjură pe foștii manageri, iar liderul federației sindicale la care sînt afiliați merge la șantaj politic. Și îi instigă pe muncitori să nu voteze cu PSD, partid la care el slugărește de ani buni. Și cu ai cărui lideri locali își strînge mîinile prietenește și le șușotește la ureche diverse, atunci cînd îi întîlnește.

Jocul ăsta mizerabil s-ar putea să-i coste pe cei care speră că doar amenințînd își vor rezolva problemele. E vina rafinorilor că au tăcut atunci cînd au văzut că firma se îneacă în datorii. E doar vina lor că s-au mulțumit cu promisiuni că firma va merge oricum, doar pentru că-i un colos, de care statul nu se va putea lipsi fie și doar din motive electorale. E iarăși problema lor că acceptă să fie conduși de lideri sindicali duplicitari. Mă-ntreb cît de naivi trebuie să fie acei oameni care privesc cu ochii boldiți în gura unui lider sindical care le spune, fără jenă, că el e omul partidului – stat, dar îi roagă să creadă în imparțialitatea lui. Greu de înghițit așa ceva, nu?!

Ei bine, compromisurile au și ele prețul lor. Mai mult sau mai puțin, toți plătim la un moment dat.că au tăcut atunci cînd au văzut că firma se îneacă în datorii uriașe. E do

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!