Prezentul trecut

Noapte de triumf

• cunună de lauri pentru Alecsandri la „Teatrul Național”

Sîntem în 22 martie 1884. Sala „Teatrului Național” din București e plină pînă la refuz. Toate marile notabilități ale Capitalei se află acolo. în afară, la uși, cîteva mii de bucureșteni așteaptă ca norocul să le surîdă și să poată intra în teatru. Spectacolul începe: în aplauze și ovații apare Vasile Alecsandri. Salută ceremonios și se așează în lojă. Toată lumea e emoționată. Se joacă, în premieră la „Național”, piesa lui – „Fântâna Blanduziei”. După cortină, actorii așteaptă cu înfrigurare sunetul gongului. într-adevăr, era o mare mîndrie să-ți fie jucată o piesă pe scena „Teatrului Național”. Clădirea fusese inaugurată oficial la 31 decembrie 1852. „Gazeta de Moldova” consemna: „Ist mare edificiu este zidit dupre un sistem nobil și răspunde chemării sale. Proporțiile lui, potrivite și impozante, sunt de o simplitate grandioasă. Dar dacă privirea sa din afară înfățoșează un caracter serios, intrând în sală, spectatorul se simte cu plăcere surprins: frumusețea, eleganța ornamentelor tuturor părților, iluminația în mod plăcut, mimesc templul muzelor și lăcașul plăcerilor și, mărturisesc totodată talentul arhitectului (…). Asemenea împregiurări înlocază pe teatrul din București între cele mai frumoase din Europa. Parterul are 338 staluri, trei rânduri de loje cu înavuțire înfrumusețate și o galerie elegantă se înșiră pe dinăuntrul sălii. Primul spectacol jucat în ist edificiu: «Zoe sau un amor românesc», piesă tradusă după Scibe, și s-a cântat «Claca țărănească», compoziție de I. Wachmann”. (n. a.: – în august 1944, germanii l-au distrus după un mare bombardament).
Dar, să revenim în sala teatrului. Gongul dă semnalul și pe scenă apar actorii. Rolurile li se potrivesc de minune. Spectatorii par electrizați. După fiecare act, lumea se ridică în picioare, ovaționînd îndelung pe Alecsandri, care nu știe ce să mai creadă. Este pentru prima dată cînd un autor român a trebuit să răspundă aplauzelor publicului, apărînd pe scenă după fiecare act! Cînd s-a tras cortina, după ultimul act, sala parcă explodă. Cu greu fu stăpînită. Atunci, Aristizza Romanescu, în rolul „Gettei”, îngenunchiază pe scenă, oferindu-i lui Vasile Alecsandri o cunună de lauri. Marele actor Constantin Nottara, în rolul lui „Horațiu”, îl îmbrățișă pe autor gata să-l sufoce. în culmea fericirii erau și ceilalți actori, printre care Ștefan Iulian și Petre Velescu. Alecsandri mulțumește spectatorilor, actorilor și orchestrei acompaniatoare condusă de George Stephănescu. Cu greu părăsește sala, abia trecînd printre cei care l-au așteptat afară.
Dar noaptea încă nu se sfîrșise… în acea seară de 22 martie 1884 Vasile Alecsandri avea să fie, de altfel, primul băcăuan prezent pe scena „Naționalului” bucureștean. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!