Primul ministru are în mînă doar cărți necîștigătoare

Alexandru.Lazescu

PNL doboară toate recordurile în materie de excluderi. Oricum cineva comenta amuzat că încă e bine atîta vreme cît numărul celor care exclud e mai mare decît numărul celor excluși.
Ceea ce majoritatea liderilor liberali nu par încă să realizeze nici acum e faptul că politica de forță începută cu excluderea din partid a unor nume notorii de la centru, culminînd cu cele ale foștilor președinți, Theodor Stolojan și Valeriu Stoica, e în mod clar contraproductivă. Eliminarea dizidenței interne oferă o liniște de moment la un preț pe care echipa premierului Tăriceanu nu și-l poate însă nicidecum permite. Pentru că în acest fel crește viteza de coagulare a unui pol liberal în exteriorul partidului, în timp ce în ochii opiniei publice impresia de degringoladă extinsă din rîndurile PNL se accentuează. Pînă la urmă controlul structurilor din partid nu e de nici un folos dacă apetența electoratului pentru formațiunea cu pricina este modestă. Un detaliu care ar trebui să preocupe în cel mai înalt grad grupul ce controlează în prezent aparatul de decizie din PNL, din moment ce mai toți liderii politici cu cotă înaltă de credibilitate publică se află acum în exterior.
Ieșirea la rampă de vinerea trecută a lui Gheorghe Flutur aduce lucrurile într-un punct de ruptură care are toate șansele să mute criza din partid la nivel guvernamental. Pentru că nu se știe spre ce ne va duce încercarea primului ministru de a forța eliminarea ministrului Agriculturii din cabinet în condițiile în care acesta declară că vrea să rămînă în continuare în funcție pentru a continua unul dintre cel mai complicate dosare de integrare și ca fonduri, dar și ca efort administrativ și logistic. Oricum îndepărtarea unuia dintre cei mai performanți miniștri din guvern nu va fi cu siguranță deloc bine receptată de opinia publică, ce va trage concluzia că interesul de partid prevalează în fața celui național.
Aceasta e însă cea mai mică problemă a liderilor PNL. Ce se va întîmpla dacă se ajunge la un adevărat bîlci cu o încercare de forțare a demiterii la care democrații se vor opune, sub motivul că din punctul de vedere al interesului național ar trebui să primeze continuitatea? De aici pînă la un șir de evoluții care să ducă la căderea guvernului și la posibile alegeri anticipate nu mai e decît un pas. Or, în acest moment Călin Popescu Tăriceanu se află într-o postură aproape imposibilă. Dacă tolerează dizidența lui Gheorghe Flutur și a grupului semnificativ de parlamentari care i s-au alăturat acestuia, își pierde cu totul autoritatea în partid, ceea ce înseamnă că ritmul dezertărilor din tabăra sa are toate șansele să crească exploziv în perioada următoare, alimentat și de binecunoscutul oportunism autohton.
Pe de altă parte, alternativa e extrem de greu de pus în practică. Pedepsirea parlamentarilor și a șefilor de filiale dizidenți e o chestiune destul de complicată. Cu tot sprijinul declarativ al liderilor județeni din Transilvania, obținut de premier la Oradea, demersul e foarte dificil de împlinit din punct de vedere tehnic din cel puțin două motive. Primul e acela că șefii de filiale controlează de regulă destul de bine nucleul de activiști din organizațiile lor teritoriale. Al doilea e acela că pedepsirea lor în Delegația Permanentă nu va mai fi atît de simplă. Colegii din alte județe se vor feri să ridice sabia pentru a nu crea precedente care s-ar putea întoarce și împotriva lor la un moment dat. Scenariul cel mai catastrofal e cel în care se împotmolește și demiterea ministrului Agriculturii, pentru care e nevoie de acordul întregii coaliții și pînă la urmă și de aprobarea lui Traian Băsescu. în acest punct, în zilele următoare vom afla și cum va juca PD cărțile pe care le are în mînă. Va alege să-l sprijine pe Gheorghe Flutur, ducînd lucrurile pe panta unei dezmembrări «de facto» a Alianței D.A. sau va amîna deznodămîntul? Prima variantă pare mai probabilă pentru că e de presupus că rebeliunea internă a ministrului Agriculturii nu a pornit fără o plasă de siguranță.
O cădere a guvernului în acest moment nu doar că ar pune, evident, punct în mod definitiv carierei politice a actualului prim ministru, dar ar avea efecte devastatoare pentru întregul partid. Nu este exclusă în acest caz nici o revoltă extinsă internă ce să readucă în fruntea partidului grupul Theodor Stolojan – Valeriu Stoica, pentru că atunci ar intra în implozie toată rețeaua de influență consolidată în ultimii doi ani de actuala echipă de conducere.
Cert este că vom asista în zilele următoare la un moment politic extrem de important pentru maniera în care se va reconfigura scena politică românească în viitor. Așa după cum arată lucrurile în prezent, actuala conducere PNL pare să fi pierdut partida și e doar o chestiune de timp pînă cînd efectele vor deveni vizibile. Pînă la urmă, configurarea probabilă a unui pol puternic de centru dreapta e o evoluție pozitivă. Ceea ce continuă însă să greveze fundamental evoluțiile din societatea românească e faptul că, în ciuda vorbelor frumoase și a declarațiilor avîntate, partidele politice continuă să fie printre cele mai nereformate și mai neperformante instituții autohtone, structuri eminamente clientelare și lipsite în fapt de orice orizont doctrinar real. Așa că, dacă reașezările la care asistăm în prezent nu sînt urmate și de un proces real de reformă, și din acest punct de vedere riscăm să asistăm în cîțiva ani la o implozie a întregului angrenaj politic de la București.

spre ce ne va duce încercarea primului ministru de a forța eliminarea ministrului Agricu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!