Profesorul Ioan Mitrea a bătut 14 luștri

Așa cum l-am văzut de prima dată, nu putea fi decît ceea ce este: un intelectual. Un om după care nu trebuie să mai răsfoiești dicționare. De circa un an am pus și eu, modest, umărul la o lucrare de la care profesorul Ioan Mitrea nu putea lipsi, o enciclopedie a județului Bacău așa cum a fost prin vreme și, din cînd în cînd, m-am tot văzut cu profesorul. Nici că m-aș fi gîndit, însă, că bate 14 luștri de viață. Poate și pentru că profesorii nu au vîrstă. Ei sînt ceea ce sînt: profesori. Șeful colectivului de „enciclopediști”, economistul Emilian Drehuță, care a bătut și el un asemenea prag, n-a putut trece, însă, la index, pur și simplu, evenimentul și ne-a surprins cu o invitație la sărbătorirea profesorului Mitrea, pentru cei 70 de ani pe care i-a împlinit acum cîteva zile. Am ajuns acolo după ce, mi s-a spus, venerabilul economist rostise, în onoarea profesorului, cuvintele „ca unul care a venit pe lume cu cîțiva ani mai devreme, am încercat să pun pe hîrtie constatări și cugetări pe care le-am formulat după vîrsta de 70 de ani, unele nostalgice, altele hazlii. Toate constituie un proiect nefinisat, dar, ca o provocare pentru viitor, lansez propunerea alcătuirii unui dictionar colectiv de constatări și cugetări de către cei care depășesc vîrsta de 70 de ani. Iar profesorul Mitrea este tocmai la linia de sosire”. Așadar, mai aveți de lucru, domnule profesor, să mai adăugați ceva la cărțile pe care le-ați trudit, la publicațiile pe care le-ați onorat cu semnătura, la istoria pe care ați scris-o. Poate și pentru că istoria nu are sfîrșit, cum nu are nici început. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!