Profesorul Valeriu Bogdăneț a împlinit 75 de ani

Laura HUIBAN

Pe 26 iunie 2007, profesorul Valeriu Bogdăneț a împlinit 75 de ani. Și-a petrecut ziua alături de foști elevi, din generații diferite, care i-au umplut casa cu amintiri, vorbe frumoase, întoarse în dar, domnului profesor, nu orice fel de profesor, ci unul atît de dăruit muncii sale încît, la Olimpiada Națională de limbi străine din 1978, a obținut cu copiii săi două premii I, un premiu II, un premiu III și o mențiune. „M-am născut la 26 iunie 1932, la Soroca, pe malul drept al Nistrului, la ora 17.00”, își începe povestea profesorul băcăuan. în Bacău este din 1955. Luna iunie are pentru Valeriu Bogdăneț multiple semnificații. Pe 8 iunie 1955 s-a căsătorit cu doamna vieții sale, Feo Steluța. Ține minte și ora: 12.15. Dar sunt și amintiri triste. Data de 28 iunie 1940 n-o va uita cît o trăi. „Era la două zile după ce împlinisem opt ani.. Eram la Fălești – Bălți. Și tata a primit un curier special cu o scrisoare care îi cerea ca în 24 de ore să părăsească localitatea și să ia drumul Vasluiului. Cel mai tragic este că după ce am trecut Prutul n-a durat 15 minute și mii de oameni care nu apucaseră să treacă au fost blocați acolo. Nu pot uita strigătele oamenilor și zgomotul făcut de tancurile rusești”, își amintește băcăuanul de la Soroca.

Aparatul de filmat

Despre Valeriu Bogdăneț s-ar putea spune multe lucruri. Lui i-ar plăcea însă să fie perceput ca „un om care întotdeauna a făcut ce-a iubit să facă. Am iubit și elevii, și eram și eu iubit de ei”. Totuși, un loc important în sufletul său l-a ocupat pasiunea pentru fotografie. „Fotografia mi-a adus recunoaștere, nu numai națională, și mondială. Aparatul de fotografiat m-a ajutat să cunosc oameni diverși, de la vlădică la opincă. Dacă nu aș fi avut în preajmă un aparat de fotografiat, nu i-aș fi cunoscut pe Ana Blandiana, Nichita Stănescu (poetul i-a dedicat și niște versuri), pe Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Emerich Dembrowski, Radu Beligan și chiar de Nicolae Ceaușescu. Nu vreau să mă laud, dar în perioada aceea Bacăul a fost cel mai privilegiat pe plan sportiv, cultural în presa centrală, trimiteam zilnic foarte multe fotografii de la evenimente, cele mai multe la „Tribuna învățămîntului”. Fără aparatul foto aș fi fost un simplu profesoraș”, crede fotograful profesionist Valeriu Bogdăneț. Iubirea pentru fotografie a început în ’49, cînd tatăl, director la Școala „Nicu Gane” din Fălticeni, i-a împrumutat lui și prietenului său, Nicoae Labiș, un aparat din dotarea laboratorului de fizică. în timp, a luat premii nenumărate, 14 – 15 fiind considerate mai importante. Printre acestea se numără și premii cîștigate în Japonia, însă cel mai drag îi este un premiu luat în ’72 la Concursul de caricaturi și fotografii umoristice „Urzica” iar cel care i-a dat cea mai mare satisfacție este un premiu I primit la „Steagul roșu”. A expus cinci ani la rînd la Salonul Internațional de Artă Fotografică al României. De cîțiva ani să mai profeseze în fotografie, ultima expoziție personală (cea de-a șasea) a deschis-o în urmă cu doi ani, la Palatul Copiilor din Bacău. icaturi și fotografii umoristice „Urzica” iar cel care i-a dat cea mai mare satisfacție este un pre

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!