Proiect de 75.000 de euro, finalizat de gazda premierului Tăriceanu

Un demers unic în țară – și prin statutul inițiatorilor, și prin proiectul vizat – s-a finalizat în aceste zile în Comănești. Două pîraie, Tănase și Lăloaia, au fost regularizate cu bani de la Banca Mondială derulați prin Fondul Român de Dezvoltare. Proiectul a fost inițiat de Asociația „Sub ape”, al cărui președinte este nimeni altul decît Simion Alboaie, săteanul care l-a găzduit pentru o noapte pe premierul Călin Popescu Tăriceanu în timpul inundațiilor de anul trecut. Ager și vînjos, bătrînul rememorează începuturile acestui demers unic. Totul a început după inundațiile din 2004, cînd apele au năvălit și în casa lui. Nefiind omul care să aștepte ajutoare, bătrînul s-a apucat să se intereseze cam care ar fi posibilitățile ca pîraiele Tănase și Lăloaia, cele care au făcut prăpăd prin gospodăriile lui și ale vecinilor, să fie regularizate. Toată lume i-a vorbit de bani sau, mai bine spus, de lipsa lor. Ar fi existat o posibilitate, a aflat de la funcționarii din primărie: să obțină o finanțare externă. Sămînța de speranță care a încolțit atunci în mintea bătrînului s-a materializat zilele acestea, cînd lucrarea este gata și cînd singura contribuiție a membrilor asociației a fost doar cele zece procente din valoarea întregii lucrări convertite în muncă fizică.

Membrii asociației „Sub ape”, vecini de uliță

Ca să poată accesa un program de finanțare de la Fondul Român de Dezvoltare, Simion Alboaie și-a convins vecinii să înființeze o asociație. Au fost trei membri fondatori și alți 30 de membri asociați, atît cît numărau vecinii de pe uliță. Au învățat să se lupte cu inerția, birocrația și, mai ales, uimirea funcționarilor de tot felul, care nu prea înțelegeau ce-i cu asociația asta. Au primit în schimb ajutor de la Fondul Român de Dezvoltare, care i-au învățat pe săteni primii pași în lumea proiectelor cu finanțare externă nerambursabilă. Iar înalții funcționari de la Banca Mondială n-au ținut cont că autorii proiectului sînt niște săteni din Comănești și au aprobat finanțarea: 75.000 de euro. Au urmat apoi zeci de drumuri și de avize și de proiecte de tot neamul care aveau nevoie de aprobări. „După ce-am făcut poiectul de regularizare cu proiectanții, am avut nevoie de avize de la mediu, canal, sănătate, Apele Române, de la Electrica. Se uitau funcționarii la mine ca la urs, că nu înțelegeau de ce mă zbat eu atîta să fac muncă voluntară. Ei nu înțelegeau că eu nu vreau nici să mă mai inunde apele și nici nu aștept să-mi pice de sus vreo mălăiață. Pe unde am putut, am negociat taxele, pe unde nu, am înghițit și am plătit. Bugetul meu era limitat și în timpul ăsta am învățat să-i chivernisesc mai bine ca un ministru de finanțe. Apoi, am organizat licitația, am avut constructor serios, dar tot i-am pus în vedere că dacă muncitorii nu fac treabă bună și nu-mi termină treaba la termene, voi rezilia contractul”, lasă bătrînul să se înțeleagă exigența cu care i-a urmărit pe constructori.

„De-acuma dormim liniștiți!”

Potrivit proiectului de finanțare, pe cele două pîraie s-au făcut baraje de reținere și consolidări de maluri cu gabioane. Ion Magdani, unul dintre membrii fondatori ai asociației și vecin cu Simion Alboaie, arată mîndru cele șase preguri de retenție, frumos și trainic înălțate cu gabioane umplute cu piatră din Trotuș. „Am cărat-o din rîu, chit că și pe la noi erau curțile pline de pietroaie. Dar erau sfărîmicioase, așa că am cărat cu mașinile piatră dură din albia rîului. Numa’, uitați-vă, cîtă muncă la pietroaiele astea. Ehe… I-am întors înapoi pe muncitori, că prima plasă era burtoasă de tot, nu erau bune armăturile. Atunci au înțeles ei la ce fel de stăpîn s-au angajat. Acuma e bine și numa’ vedeți cît îi de frumos. Om dormi liniștiți de-acuma cînd vin apele, că la noi prin curte nu mai au ce căuta. Au făgaș zdravăn, de ciment, adînc de un metru jumătate, cu pîlnii de scurgere și cu tot ce trebuie. S-a făcut treabă gospodărește”, a spus Magdani mustăcind.
Din vorbă în vorbă aflăm că muncitorii n-au prea avut timp de odihnă și că pînă și masa era „cam așa, pe fugă”. Iar programul de muncă era urmărit de săteni mai ceva ca la o unitate militară. „Aveam termene limită, nu ne puteam permite să întîrziem cu absolut nimic. Da’ și domnul Dragomir, de la SCUT, că el a făcut treaba, venea aproape zilnic pe la noi. Am lucrat și noi cu ei, că aveam prin contract muncă fizică în valoare de zece procente din valoarea lucrării. Am învățat și construcții, că dacă văd că nu ești pe felie, te duc cu preșul. Am lărgit strada cu ajutorul vecinilor care au cedat din teren, am mutat stîlpii de electricitate, am făcut șase praguri de retenție, două pîlnii de deversare și 80 de metri de șanț trapezoidal și alți 50 de metri în formă de „U”. Acum sîntem mulțumiți, că ne-am chinuit toată viața cu apele astea. Da’ la anul o luăm de la capăt, că am aflat noi de niște fonduri și mai avem pe aici prin zonă niște pîraie”, își face cunoscute planurile optimiste Simion Alboaie. Mai ales că, acum s-a învățat cu alergătura și cu drumurile după avize și cu munții de hîrțoage și a învățat și management. Sau, mai bine spus, arta de a negocia. Constructorii care au făcut albiile au știut tot timpul că moș Alboaie are termen de finalizare a proiectului data de 15 mai. Vor afla acum, pe această cale, că termenul de finalizare al lucrărillor este 15 iunie. Adică, astăzi. Ori, ei au terminat lucrările cu două săptămîni mai devreme. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!