Propriul patron înainte de revoluție

„De multe ori m-am întrebat dacă mi-am luat primul camion chiar pentru că așa s-a nimerit, sau pentru că tata a vrut să mă vadă inginer auto?, este una dintre dilemele la care, cînd mai are timp, caută un răspuns Costel Cășuneanu. Tata m-ar fi vrut la Brașov, la Facultatea de autovehicule rutiere (AR)”. Omul de afaceri din Oituz a terminat liceul la Onești, în 1978. A fost prima promoție care a dat treaptă. „M-am dus la examen, la Brașov, dar am prins în anul acela două promoții: și cei care au făcut liceu de patru ani, și promoțiile cu cinci ani. A fost concurență. Am picat, dar am avut o medie bunișoară. Am intrat la Utilaj tehnologic, secția Metalurgie. M-am dus acasă, nu știam ce să fac. Tata s-a supărat că n-am reușit la AR și am rămas acasă”, spune, cu ușoară umbră de regret, Costel Cășuneanu, care nu le reproșează, însă, nici astăzi, părinților că nu l-au îndrumat spre facultate, chiar alta decît cea visată.
Tînărul Cășuneanu și-a redescoperit o pasiune mai veche. „Nașul meu era foarte priceput, avea un atelier, repara ceasuri, televizoare, aparate de radio. De cînd eram prin clasa a doua mă duceam pe lîngă el. Nașul meu m-a consolat, după ce am picat la facultate. Apoi am mers în armată”, își amintește omul de afaceri. în lunile de cătănie, și-a luat gîndul de la ingineria auto și a luat decizia să urmeze o școală postliceală de depanatori radio-Tv. S-a pus cu burta pe carte, încă din armată. A dat admitere la Constanța, unde s-a susținut un examen pe țară, cu 60 de locuri scoase la concurs. A reușit cu 10.00. âși aduce aminte și astăzi că subiectul pe care l-a tratat cel mai bine au fost „semiconductorii”. A intrat cu 10.00, a terminat cu 10.00. Școala postliceală s-a dovedit a fi și prima afacere privată. în orele de practică a început, ușor, să își facă propria clientelă. Profesorul l-a remarcat că se pricepe șI îl trimitea pe el pe la lucrări. Avea 700 de lei bursă, dar cîștiga și alte cîteva sute de lei pe săptămînă.
în 1982, dușă absolvire, Costel Cășuneanu și-a deschis la Oituz atelier. „Aveam ca zonă Oituz și Bogdănești. Mă pricepeam la televizoare, la pick-up-uri, la aparate de radio. Veneau oamenii cu televizorul, în pătură, cu căruța sau cu mașina. Nimeni n-a plecat acasă fără televizorul reparat pe loc. Știam ce greu îi este unui bătrîn să bată drumurile. N-am avut niciodată vreo reclamație”, povestește Costel Cășuneanu, nu fără o ușoară melancolie. ut, ușor, să își facă propria clientelă. Profesorul l-a remarcat că se pricepe șI îl trimitea pe el pe la lucră

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!