Protest de 8 Martie

După ce pe 1 martie am asistat la un spectacol de provincie al degradării tradițiilor, dar și al prostului gust, 8 martie ne-a pus în scenă același spectacol. Actorii sînt comercianții de obiecte prost calitative, iar spectatorii, dar și complicii, sîntem noi. Spun complici, deoarece încurajăm această industrie al prostului gust, căci dacă nu am cumpăra, nu s-ar mai produce astfel de „artizanate” și nu am mai putea pune pe seama sărăciei și a economiei de piață această tendință haotică de a cumpăra kitch-uri. Om fi noi săraci, dar nu avem nici o scuză pentru că ne renegăm tradițiile sau ne „prostituăm” gusturile.
Cînd ziua femeii, a mamei, a adolecentei – viitoare femeie ar trebui să fie un spectacol de eleganță și rafinament, de bun gust și manieră, la noi, țară cu pretenții de civilizație, se vînd flori ofilite sau înghețate, cu un preț macar dublu decît în zilele obișnuite. Setea noastră de îmbogătire peste noapte ne înlătură orice definiție a calității. Pentru bărbați și băieți, luna aceasta martie pare cam costisitoare, și de aceea poate ne supun la drama unei lalele care după o oră de plimbare va rămîne cu puține petale. Dacă tot am ajuns la capitolul destinat bărbaților, profesoara de științe sociale Alina Căprioară, împreună cu un grup de elevi de la „Saligny”, au redactat un „Protest de 8 Martie”. Subiectul central a fost unul mult dezbătut, și anume prejudecățile societății față de femei. Maniera de lucru a fost una cu totul deosebită. Prezentată ca o oră de dirigenție, dezbaterea a adus în lumină stereotipurile legate de condiția femeii și contraofensiva lor. Dacă locul femeii actuale mai este sau nu la cratiță, dacă o femeie poate ajunge fără compromisuri sexuale în funcții de conducere, sau dacă femeia își asumă cu adevărat condiția ei, au fost cîteva dintre momentele cheie ale dezbaterii.
Pornind din antichitate, cu referiri importante la momentele cruciale ale umanității, ca războiul, și ajungînd la realitatea actuală, s-a încercat explicarea manierei în care este privită femeia sau rolul ei de-a lungul timpului. Am putea defini discuția drept o incursiune de la societatea strict patriarhală pînă la emanciparea femeii. Faptul că „femeia este o greșeală a naturii” (S.Becket) a fost unanim contestat, căci în felul acesta ne-am nega propriile origini.
Cum era de așteptat, discuția nu a adus răspunsuri concrete la întrebari deja frecvente, ci a propus mai degrabă autoevaluare de sine și o autointerogare. Un moment în care dai socoteală de persoana ta în fața propriei conștiințe, o intimitate a sinelui, pentru sine. Faptul că un grup de elevi ne propune să ne redescoperim, să ne căutăm pe sine, înseamnă că ei au simțit înstrăinarea eului din acest secol. (Silvia URSU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!