PROVERBE „ÂNDREPTATE”

Moda opincilor și (des)culții…

Calistrat COSTIN

• „Fiecare știe unde îl strînge opinca”… – Azi, cînd a dat civilizația peste noi, „moda opincilor” s-a fumat, se zice, pentru totdeauna! „încălțații” din „epoca epocilor” (asta cu zborurile în cosmos, teroriștii de elită, baroni, navigatori pe… internet și nu numai, etc.etc.!) au alte moduri de a umbla cu labele picioarelor goale! Unii se înfățișează chiar „desculți”, că doar copita pentru asta e făcută, să calce direct pe scoarța terestră, ce, măgarii, boii, rinocerii, hipopotamii, porcii poartă pantofi, botine, cizme?! Vorba asta „DESCULȚI” e, ca multe altele de-ale românului, cu niște tîlcuri mai șugubețe! Se întîlnesc destul de „des”, foarte „des”… „culți” (# oameni culți, cultivați) care se pun în solda unor „in…culți” (# ciubote, cizme); pesemne „culții” ăștia se tem să nu rămîie „desculți” (# lipiți pmîntului ) dacă nu fac sluj în fața fitecărui mîrlănel care abia și-a lepădat „opincile” la barieră și (grație unor binecunoscute sisteme de promovare, ca-n codru!) s-a uns în „scaun”, așadar pe picior mare, de unde ordonă, dictează, indică, împarte „daruri”, cumpără tot, vinde tot, socotindu-se buricul întregului popor!
Bieții noștri „culți” (mulți, cam prea mulți, dar nu chiar toți, să fim realiști!), grijulii să nu-i strîngă „opinca”, au și obsesia aia mai veche, de frică să nu-i strîngă careva de gît cînd li-e… cultura mai dragă! Motiv pentru care se lasă „încălțați” cum hotărăsc interesele „cucuzelului”, că, nu-i așa, „cult-incult”, omul trebuie să trăiască, plus că (alte proverbe de demult): „fiecare trage foc la oala lui”, „fiecare sfînt trage cu mîna către el”, „fiecare oaie își duce lîna ei”, „fiecare este stăpîn pe capul lui”, ori, asta se uită mereu: „ferice de cel ce nu deschide ușile domnilor” sau „ferește-te de boierii noi și fetele bătrîne” (iertare, fetelor!) etc. etc. Doamne, că înțelept mai e neamul ăsta al nostru, că stai și te întrebi de unde atîtea blăstămații, prostie, răutate, fudulie, hainie, înverșunare ș.a.m.d.!

• Alte proverbe ce trebuie musai „îndreptate”, că nu prea mai corespund cu aspirațiile veacului din urmă: „fericit acela care se mulțumește cu puțin” (să fim serioși: cine-i fraierul ăla care se va mulțumi cu puțin, cînd a dat de gustul dulcelui nectar al sfinției sale „corupția”!); „fericit e acel ce poate încălzi mai mulți la soba lui” (n-avem sobe, iar combustibilul e tot mai cu „ciubote roșii”…); „fie butea cît de plină, nu-i bună în casă străină” (ba-i bună, că peste tot „căpșunele” au același gust ca în „uniunea” noastră…); „fiecare este stăpîn pe capul lui” (asta să i-o spui lui mutu de la manutanță, măi finul lui Pepelea!); „fie pîinea cît de rea, tot mai bună-i în țara mea” (un românaș stabilit pe vremuri aiurea a scris o carte cu titlul: „Fie pîinea cît de rea, tot mai bine-i la… Paris”, ha, ha, ha!) și cîte și mai cîte, ce le vom desluși la timp. Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!