Proverbe și maxime

Cinismul și ocara calomniei

„Nici cinstea nu scapă de ocara calomniei”
(W.Shakespeare)

Cunoscînd moravurile politicii românești, știam că la noi prestigiul și reputația ți le aperi și le mărești numai pe măsură ce te compromiți. Să luăm, de pildă, pe d-l Ion Iliescu. După ce a anihilat „golanii” din Piața Universității, a rupt gîtul Guvernului Roman cu minerii, a dat cu bîta în intelectuali (tot cu minerii), a ținut democrația în frîu ani buni, prestigiul i-a crescut atît de mult că de 15 ani ține prim-planul politicii de tranziție. Dacă n-ar fi obligat prin Constituție să se retragă, lumea tot pe el l-ar alege. Sau să-l luăm ca exemplu pe Vadim Tudor. Cu cît mai abitir „gîtuia” jidani și bozgori cu atît reputația lui urca în sondaje. Acum, cînd Stolojan
s-a retras, a devenit Făt-frumos din basme, pe care Zmeul-zmeilor l-a învins de două ori. Dar a treia oară, ei? A treia oară, devine el președinte! Jubilație explicabilă la un vînător de funcții și de oameni. Dacă sondajele îl vor credita în continuare, recomand românilor „să spere că va fi cît mai bine, pregătindu-se pentru ce e mai rău” (Swinburne). Ăsta știe să lase oamenii la mila Domnului, purtîndu-se cu ei fără milă. Veselia lui Vadim e ca mirosul florilor; ea nu se înalță din suflete veștede.
Un alt exemplu ar fi d-l Adrian Năstase. Prestigiul îi crește pe măsură ce pune PNA-ul să instrumenteze dosare contra lui Traian Băsescu ca să-l șantajeze și să-l compromită. Cu cinism și rea voință îl caracterizează pe acest energic contracandidat ca fiind „mitocan, un derbedeu care a luat gîtul lui Roman și al altora din preajma sa, un provocator de scandaluri”. Păi da, Traian Băsescu e un lider atipic, necruțător cu corupția și cu cei ce încalcă legile, pe cînd d-l Năstase e ca o cloșcă ce-și apără puii corupți și-i ține adăpostiți sub aripa sa, cîrîind la vederea vulturilor din înalt, de frică să nu-i fure puii sau ouăle cînd vine vremea numărătorii. Ba, mai vine și bunicuța, cu cinism, în sprijinul lui Năstase, afirmînd că „Băsescu trebuie să respecte, dacă vrea să fie respectat”. Eu nu țin minte ca Băsescu să fi insultat pe cineva. Dimpotrivă, cînd a fost întrebat ce comentarii ar face privitor la contracandidații săi a spus: „Toți mi-s dragi; din programe vom vedea care e mai bun”. Diferență de educație!
După nefericita retragere a lui Stolojan, cu care legase o prietenie temeinic bărbătească, pe Băsescu l-au podidit lacrimile. „Plînsul ostoiește adînca întristare” (W.Shakespeare) și e omenește să regreți pînă la lacrimă nenorocirea unui prieten. Se va vedea curînd că „nenorocirea este adevărata piatră de încercare a omului” (W.Shakespeare). Zile în șir și nopți televizate cu directori de ziare în prim-time au arătat cîtă neîncredere există în români cînd e vorba de o figură atipică de politician. „Neîncrederea este convingerea greșită că toți se înșală” (N. Iorga), numai Eu, cutărică, știu despre ce-i vorba. O asemenea atitudine vine înspăimîntător de puternic în întîmpinarea convingerilor PSD că „puterea trebuie să fie numai a noastră. Iată raționamentul ireproșabil al celor lipsiți de scrupule” (G.B.Show). Că Băsescu e atipic pentru societatea noastră post-totalitară se simte din adoptarea unor atitudini radicale, de un curaj exemplar, fără să renunțe nici o clipă la expresia calmă și la complicitatea umorului. Spune lucruri teribile despre corupția generalizată cu ecvanimitate constatativă, constrîns nu de umori, ci de simple evidențe. De aceea, discursul său critic este livrat cu afabilitate, fără scrîșnirea dinților, fără formulări excesive, dînd senzația de firesc, de bună-credință subînțeleasă. Iată motive temeinice care ridică mari probleme tactice PSD. Nu epitetul contondent e specialitatea lui Băsescu, ci mai degrabă metoda reducerii la absurd. Mie personal îmi place Băsescu pentru că nu acceptă postura de victimă și își asumă convingerile pînă la capăt, indiferent de riscuri sau calcule circumstanțiale. El pare și este un om simplu, ca noi toți. „Adevărații oameni mari sînt simpli, iar simplitatea lor te face să te simți egal cu ei” (N.Iorga). (Vasile PRUTEANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!