Proverbe și maxime

Prostul nu e prost destul…

„Ignoranța e mama devoțiunii”
(Ben Jonson)

Seria de mătrășiri de pe listele de parlamentari eligibili a celor ce se credeau cu contract pe viață la Putere (mătrășiri făcute cu larga binecuvîntare a lui Adrian Năstase), a adus la rampă indivizi gata să dea pe goarnă cam toate măgăriile politice puse la cale în subsolul vieții publice. Cei care au luat-o definitiv pe arătură (precum d-l Dilli Ștefănescu) sar ca fripți la gîtul stafului PSD, arătînd fățiș cum se fură bani, bunuri, terenuri, clădiri revendicate sau nerevendicate și mai ales voturi. Ceea ce știam și noi! N-o mai fac pe patrioții și pe apărătorii țărișoarei noastre spre care țîșneau din toate direcțiile hoarde de bubuli, geto-daci, țugulani, yaltezi, maltezi și alți „dușmani înverșunați” de-ai lui Pavel Coruț sau jidani și bozgori de-ai lui Vadim Tudor. Spun pe față că nu e vorba de „restaurație comunistă”, ci de o „reinstaurare a figurilor comuniste”, pentru că revenirea la vechiul regim nu mai e posibilă, tocmai acum cînd foștii privilegiați au devenit capitaliști. Lupta nu se mai dă cu comunismul, ci cu stafiile lui reciclate în social-democrați, care se mișcă ocult printre noi în posturi guvernamentale sau parlamentare, stricîndu-ne viața și istoria. Cu comunismul mai luptă acum doar cîțiva scriitori, artiști și gazetari care nu vor să uite nicicum mocirla morală în care am supraviețuit. Dar oare am supraviețuit cu adevărat? Minciuna endemică, inexistența noțiunii de onoare, abandonarea valorilor adevărate nu cumva ne-au atins pe toți? Se pare că da, din moment ce ne încîntă stilul pamfletar împrumutat de Adrian Năstase de la Vadim Tudor. Asta arată că primul-ministru mizează enorm pe superficialitatea electoratului, care acordă credit și notorietate celor în gura cărora calomnia, disprețul, ororile mîrlănești și bovinismul le stau moț în frunte. Vor fi fiind puțini, vor fi fiind o minoritate, acolo? Nu cumva să fie o „minoritate” clamată de Alexandru Lăpușneanu cînd i se cerea capul lui Moțoc! Acesta ar fi păcatul nostru politic capital. Ori, „nu există păcat în afara prostiei”, susținea dramaturgul englez Oscar Wilde. Șarlatanii de tranziție își încep întotdeauna declarațiile cum că ei luptă împotriva șarlatanilor, pe care îi insultă cum le vine la gură. „Insulta, însă, e declarația propriei înfrîngeri, iar cei ce vorbesc mult, nu neapărat și gîndesc”. (N.Iorga)
Oricît s-au lăudat PSD-ul și PRM-ul în 2000 că vor curăța ei țara de hoți, se pare că n-au voit și nici nu s-au străduit s-o facă. Nu e de mirare că atît d-l Adrian Năstase cît și C.V.Tudor n-au găsit nici un „mare corupt” printre colegii lor de partid, în schimb s-au repezit asupra lui Stolojan și Băsescu, vorbind cu aroganță și apăsat despre „cazurile notorii ale diletantismului practicat de fosta guvernare”. Guvernarea PSD, vezi bine, e curată ca lacrima, dar întinsă ca o pecingine pe tot corpul țării. Vedem însă că oligarhia trufașă oblojită sub cupola polului social-democrat a devenit tot atît de impertinentă pe cît de surdă este la durerile țării. Structurată pe formule mafiote, clanurile marilor afaceriști pe bani publici se acoperă reciproc în fața legii, adoptînd metoda tăcerii de tip „omerta” față de opinia publică, dar nesfiindu-se să utilizeze în interes propriu toate pîrghiile administrației.
Deocamdată, se pare că partidele de pe eșichierul nostru politic s-au înțeles a vorbi unele de altele (în special de rău), dar de tăcut tac numai cu privire la binele țării. Mai e puțin și acestea își vor lansa programele de guvernare. De-
abia atunci vom ști ce și cum, cui să fim devotați. în neștiință de cauză „ignoranța e mama devoțiunii politice” pentru criptocomunismul cu care ne-am potcovit vreme de cincisprezece ani. Poate că în noiembrie vom face pasul decisiv către adevăratele valori ale democrației și civilizației europene din care noi am decăzut după 1945. Contactul real cu aceste valori, cu cele creștine în special, ne va oferi șansa de a descoperi ce este onoarea, loialitatea, generozitatea, iar minciuna (prezentă dintotdeauna în lume) va fi mai ușor de pus la colț și rușinată cum trebuie. Tendința spre bine și cinste mai subzistă încă în sufletul nostru și este mai tare decît ispita răului. Valorile creștine odată asimilate temeinic în suflet vor fi mult mai puternice decît ateismul plebeu și interesat al lumii mafiote și al clanurilor de borfași de toate soiurile. Semne bune sînt, slavă Domnului! Pînă acum am răbdat cu stoicism toate relele posibile. „Ferească-se cei ce vor să ne mai mintă de mînia omului răbdător” (John Dryden).
Vasile PRUTEANUni înverșunați” de-ai lui Pavel Coruț sau jidani și bozgori de-ai lui Vadim Tudor. Spun

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!