Punctul pe „i”

Impozitul, bogăția și sărăcia

Vrem-nu-vrem trebuie să ne raportăm din nou la Sfînta Scriptură, care ne amintește un paradox, la prima citire: „celui bogat i se va mai da și de la sărac se va lua”. Bineînțeles că învățătorul se referea la credința în Dumnezeu Tatăl. Adică, cel ce are credință multă va primi întărire pentru înmulțirea actelor și faptelor întru Dumnezeu, iar puțin-credinciosul va pierde și bruma de credință.
Parabola în cauză poate fi aplicată și în lumea materială, cu trimitere directă la discuțiile din societatea românească privind impozitul pe venit. Așa cum spune un proverb românesc: „de impozit și de moarte nu te scapă nimeni”.
De vreo doi ani economiștii, politicienii, și nu numai, de pe malurile Dîmboviței și altor ape curgătoare sau mîloase din țară se întrec în „ziceri docte” privind modalitatea de impozitare a rumânului, care prin sudoarea frunții, a spinării sau prin alte mijloace mai puțin ortodoxe produce un venit.
Deoarece funcționarea mecanismelor statului este asigurată doar din taxe și impozite, „lumea fină a politicii și finanțelor” s-a împărțit în două tabere privind impozitarea. Unii susțin impozitul unic pe venit, alții propun impozitarea progresivă. Susținătorii celor două variante se postează fie de partea mulțimii, fie de partea vîrfurilor suprabogate.
Lăsînd la o parte evidența crudă că producem și consumăm cam 70% din anul căderii Ceaușescului, considerat cel mai prost an economic, trebuie observat că cele două tabere nu încearcă, totuși, să-l consulte și pe producătorul de bunuri și servicii, fie el de suprafață sau de economie subterană.
Epoca Ceaușescu, cu unele măsuri egalitariste, a fixat totuși un raport decent între salariul minim și cel maxim de 1/6. Astăzi, acest raport poate depăși 1/100, cîștigurile exorbitante nefiind rezultatul unei activități pe piața muncii.
Dacă nu luăm în calcul Albania, România este cea mai săracă țară din fostul bloc socialist, săracă după numărul de cetățeni care trăiesc sub pragul sărăciei, iar nu ca bogății naturale de care dispune.
Cei 15 ani de tranziție au creat o prăpastie de neimaginat între pătura subțire de „ciocoi noi” și marea masă a poporului. Nu se mai pune problema revenirii la egalitarismul ceaușist, dar economia românească este prinsă în cercul vicios al statului – patron care încurajează parazitismul social al celor ce beneficiază de venitul minim garantat, dar și parazitismul social al nobililor tranziției, pentru că ambele categorii parazitează economia de tranziție.
Șeful statului observă cu jenă că salariul său este mai mic decît al unui șomer din Occident, dar nu a dus observația mai departe privind puterea economică a statelor occidentale și aportul șomerului pentru bogăția țării.
Susținătorii impozitului unic încearcă să argumenteze că prin aplicarea acestei variante s-ar diminua fenomenul evaziunii fiscale, ca și cînd mîine hoții și evazioniștii se vor încolona la casierii pentru plata datoriei către stat. Se scapă din vedere că evazioniștii nu sînt un produs al excesului de impozitare, ci al mafiei și corupției din sistem, care lasă garda jos la controlul boșilor, hoților și mafioților și îl stoarce la sînge pe micul întreprinzător și funcționarul public, cu un salariu sub orice critică.
Logic ar fi ca în scopul unei minime echități sociale veniturile mici să fie impozitate sub 18%, iar cele mari – progresiv pînă la 60-70%; în caz contrar săracii vor fi mai săraci, iar „îmbogățiții de război” vor cîștiga nemeritat și din cauza unui sistem impozitar prost croit.
Problema va fi rezolvată de viitorul Parlament: configurația acestuia și interesele celor ce vor fi trimiși de noi în legislativ va înclina balanța spre o variantă sau alta.
Văzînd că pe listele electorale nu apar și candidați modești, s-ar putea să prevaleze interesul propriului buzunar și să avem impozitare unică.
Deoarece în țările cu democrație veritabilă se practică impozitarea progresivă, iar FMI are un cuvînt greu în speță, lupta de interese și culise de pe Dîmbovița va fi supravegheată de pe malurile Potomacului.
George TOPOLNIȚĂ va fi rezolvată de viitorul Parlament: configurația acestuia și interesele celor ce vor fi trimiși de noi în legislat

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!