Punctul pe „i”

Pe cînd reformarea islamului?

Doru CIUCESCU

Recent, într-o dezbatere ecumenică, papa Benedict al VI-lea a stîrnit valuri în opinia publică mondială, dar mai ales printre musulmani deoarece, printre altele, suveranul pontif a afirmat că „violența nu este compatibilă cu natura lui Dumnezeu” și că „fanatismul distruge religia”. Această luare de poziție radicală în fața terorismului de sorginte musulmană, întins pe aproape întreaga planetă, este în totală contradicție cu atitudinea predecesorului său – papa Ioan Paul al II-lea, care în încercarea de a reconcilia cele trei religii monoteiste (creștină, islamică și mozaică), și-a cerut „umil” scuze în numele creștinătății pentru ororile produse în timpul cruciadelor și în perioada marilor descoperiri geografice, cînd cea mai mare parte a Africii și întreaga Americă și Australia au fost cucerite prin forță armată și creștinate de misionari care nu de puține ori purtau săbii sau pistoale sub sutană.
în prezent, musulmanii își motivează terorismul ca o reacție la atacarea Irakului de către o coaliție armată condusă de anglo-americani, în timp ce președintele Bush spune că „s-au făcut multe erori în timpul campaniei din Irak, dar cea mai mare greșeală ar fi să credem că, dacă ne retragem, teroriștii ne vor lăsa liniștiți”. în același timp, unii analiști politici vorbesc de un șoc al civilizațiilor, iar alții spun că este vorba de o luptă pentru civilizație.
Care este adevărul?
înainte de a răspunde la această întrebare este necesar, consider, să amintesc unele aspecte ale Islamului, aspecte care sînt ocolite de mass-media de parcă ar fi niște tabu-uri. Astfel, nu se pomenște faptul că, la început, Islamul a fost propagat în lume nu de către oameni pașnici ca Sfinții Apostoli, ci în urma unor lupte armate – prin jihad. Altfel, expansiunea acestei religii a debutat prin bătăliile conduse de Profetul Muhammad de la Badr din 624, Ohod (625) și Fosse (627) în încercarea Lui de a reintra în Macca (Mecca), de unde fusese alungat în 622. Cînd a murit, în 632, regatul condus de Muhammad cuprindea toată Peninsula Arabică. De altfel, numai așa s-ar putea explica faptul că la o sută de ani de la moartea Profetului, califatul omeiad al lui Al Ualid Ibn Iazid (724-744) se întindea de la Ind pînă la Pirinei, iar dacă armata francilor condusă de Charles Martel nu ar fi ieșit învingătoare în bătălia de la Poitiers (711), la Paris s-ar fi vorbit, poate, araba și nu franceza.
Un alt tabu din mass-media este faptul că religia musulmană, prin negarea originii divine a lui Hristos contestă însăși esența religiei creștine! De aceea mi se pare că există un puternic șoc de civilizații: între cea creștină și cea musulmană.
Problema este că civilizația islamică nu a fost, cel puțin pînă în prezent, la fel de creatoare din punct de vedere științific ca cea creștină, ceea ce a făcut-o dependentă de Occident. De exemplu, arabii numai au tranzitat praful de pușcă sau hîrtia din China în Europa, dar nu s-au ocupat de perfecționarea tehnologiilor legate de aceste descoperiri. în cadrul civilizației islamice nu au apărut cîștigători ai Premiului Nobel în știință. Civilizația propusă de musulmani este încă puternic îngrădită de religie, nu acceptă reforme religioase care să o adapteze la necesitățile modernizării și progresului științific. Astfel, încă nu s-au creat condițiile apariției unei renașteri de tip european, care, printre altele, s-a caracterizat prin laicizarea concepției despre lume prin tratarea predilectă a chipului uman; în aces sens, sculptura și pictura chipului uman în cultura musulmană sînt cenușăresele artelor de teama fabricării de… idoli religioși.
Dar speranța multor contemporani, inclusiv a unui număr crescînd de musulmani, este că religia islamică – la cei 1400 de ani de la apariție – ar trebui să se reformeze, să înceapă a permite laicizarea statelor în care este dominantă (adică să accepte democrația de tip occidental), tot așa cum a făcut și religia creștină la aceeași vîrstă!gie, nu acceptă reforme rel

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!