Punctul pe „i”

întrebați de… sănătate!

Rîndurile care urmează nu-și propun sub nici o formă să-i pună pe băcăuani la gînduri negre, ori să aducă spaima printre ei. Ceea ce s-a întîmplat de demult rămîne al trecutului. Dar, pentru a nu-l uita, e bine, totuși, să ni-l reamintim din cînd în cînd. Mai ales atunci cînd natura ne joacă feste, așa cum a făcut-o și în această iarnă… (doar) calendaristică:

O amenințare înfricoșătoare?!

Neașteptatele schimări climatice – pe care le resimțim chiar în acest anotimp de iarnă prin temperaturi nefiresc de mari – readuc în actualitate și o îngrozitoare maladie care a îngenuncheat de mai multe ori omenirea: „Moartea neagră” sau… ciuma! După rapoartele actuale ale Organizației Mondiale a Sănătății, ciuma a fost eradicată. Și totuși, anual ea mai face peste 3 000 de victime în întreaga lume. Profesorul norvegian Nils Stenseth arată – în urma unor studii aprofundate – că „situația climatică actuală este comparabilă cu cea existentă înainte de declanșarea celor mai mari epidemii din anii 1347 – 1350 și 1855 – 1870”. Și atunci, așa cum au consemnat înșiși cronicarii, „vremea s-a caracterizat prin primăveri foarte timpurii și veri cu precipitații abundente”.
Un studiu al Academiei de Științe a Statelor Unite a demonstrat că „o creștere de doar un grad Celsius a temperaturii medii de primăvară duce la creșterea cu 59 la sută a prevalenței bolii, deci la un risc mai mare ca oamenii să fie infectați”. Acum devine activă și „Yersinia pestis” – bacteria care a ucis, numai în Evul Mediu, peste 20 de milioane de oameni, dar și puricii – care sînt purtători și transmițători ai maladiei. Aceștia devin foarte activi atunci cînd, într-o primăvară timpurie, căldura trece de 10 grade.
în vremurile trecute, prezența ciumei era înregistrată pe vechi cărți bisericești. Ilie Corfus a avut răbdarea și le-a transcris. Iată cîteva dintre ele: „26 martie 1708: Atunce au început a muri de ciumă la Sfântu Andrieș într-alte sate să să știe”; „1756: Să știi că au murit de ciumă foarte rău…”; „Să să știe de când erau fugit dă ciumă la luna lui iulie 7250 (1758). Era țânțari mulți. Ca să să știe. Barbu logofăt”; „La anul 1799 au fost ciumă”; „Să știe când au murit de ciumă în Satu Lăpoș. Eream tânăr, mulțumesc lui Dumnezeu că eream tânăr. Și acum dau slavă lui că s-au hrănit haru ceresc. Făcui îns(ămnarea) ca să să știe aceasta. 1814, noiembrie 2. Iancu logofăt”.
Firește, nici Bacăul n-a scăpat de ciumă. Costache Radu scria că „până pe la 1873 orașul nu a avut un serviciu sanitar ci <Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!