Punctul pe „i”

Dumnezeul șoselelor

Vasile PRUTEANU

O vorbă înțeleaptă spune că „nimeni nu e perfect”. Dacă ai „norocul” să te întîlnești pe șosea cu agentul de circulație Vlad Breahnă ai să simți pînă în străfundul sufletului că tu ești NIMENI. Și teribil de imperfect. Mult mai imperfect decît ți-ai imaginat vreodată. Agentul te trage pe dreapta și, cu o voce poruncitoare, îți cere actele la control. Speriat, îi înmînezi borseta cu toate actele. Ți le aruncă înapoi, somîndu-te: buletinul! I-l dai. Certificatul de înmatriculare! I-l dai și pe ăsta. Le cercetează cu migală, atent. Nu se grăbește. Apoi îți cere, pe rînd, polița de asigurare, rovineta, factura de plată a rovinetei, carnetul de conducere. Cercetarea acestora e amănunțită, înceată pînă la exasperare. E ora 18.30, după părerea ceasului de la mînă, și te grăbești, că ai timp o oră să ajungi la destinație înainte de a se întuneca. Pentru că noaptea îți e incomod să conduci. în sfîrșit, agentul termină de studiat documentele. Ți le înmînează, cu excepția cărții de identitate. Ce-am făcut, am greșit cu ceva?, îndrăznești timid. Așteptați în mașină, ți se ordonă cu o voce care-ți îngheață sîngele în artere. El urcă în autoturismul Poliției, lăsîndu-te cu întrebarea fără răspuns. Trece o jumătate de oră. Te uiți, neliniștit, cum se scurg minutele. începe să se întunece. S-a dus naibii condusul la lumina zilei! Asta-i situația, îți zici, încercînd să te liniștești. într-un tîrziu agentul se îndreaptă spre tine. Stai crispat, cu nervii întinși la maxim. Ați fost prins de radar cu 93 km la oră în localitate, precizează agentul. Conform art., (alin.) cutare ați fost amendat cu 351 lei și 6 puncte penalizare. Apoi îți citește apăsat cele patru rînduri pe care le-a scris timp de 30 de minute. Nu pentru că n-ar ști să scrie. Se vede după eleganța literelor că știe. Dar, așa vrea mușchiul lui să scrie încet, încetișor. Ceri probe. Citești pe fața lui că ai o mare îndrăzneală. N-are încotro, trebuie să ți la arate. E întuneric, ai îndoieli că filmarea video s-a făcut în localitate. Spui că nu semnezi procesul-verbal, că introduci contestație. Pentru că ți se pare un abuz și că stai la discreția acestui abuz. El oprește un alt autoturism și-l somează aspru pe șofer să prezinte actele la control. Omul nu înțelege de ce, iar fața i se face lividă. Agentul exercită, astfel, o presiune psihologică formidabilă asupra celui ce ar trebui să fie martor. De mila lui, semnezi. El n-are nici o vină. Matale ești cutare, cu funcția cutare?, te întreabă agentul după ce a tras cu ochiul peste legitimația ta de serviciu, aflată între actele mașinii. Da, răspunzi tu, pierit. De ăștia ca tine am mai văzut eu, îți precizează agentul. E mulțumit. Te-a umilit, te-a amendat, te-a întîrziat nepermis de mult, te-a învățat el minte. Agentul pleacă satisfăcut. Tu rămîi stresat, mîinile îți tremură pe volan. Aparent, el e în litera legii. în nici o lege, însă, nu scrie că tonul face muzica. O fi bine să existe în structurile Poliției astfel de agenți? Unii spun că nu. Alții spun că e bine, pentru ca NIMENI să nu poată face deosebirea între milițian și polițist. Nimeni sîntem noi, participanții la traficul rutier. Agentul de acest tip e dumnezeul șoselelor. Cu el nu te pui, că dai de dracu’! Și după zelul pe care-l manifestă, să fii sigur că nu va scăpa următoarea avansare.
Polițist să fii, noroc să ai! volan. Aparent, el e în litera legii. în nici o lege, însă, nu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!