Punctul pe „i”

Panglicari în ale țării

• noul Clevetici… (1)

Literatura română este plină de Clevetici ultrademagogi nu pentru că modelul Alecsandri ar fi devenit modă, nu pentru că scriitorii i-ar inventa cu fantezie, nu pentru că aceiași scriitori ar vrea să scoată la iveală personaje caricaturale. Nici vorbă! Personajul a apărut de la Alecsandri încoace pentru că în permanență a existat în realitatea vieții noastre publice. Acești „panglicari în ale țării” – cum i-a numit, cu sarcasm nedisimulat, Mihai Eminescu, au ocupat scena politică a României, fără excepție mai ales în epoca modernă, furnizînd spectacole jalnice de demagogie și populism – cum le mai numesc unii, eufemistic. De la demagogia de tip sovietic – atît de organic asimilată de activistul comunist din România lui Dej și Ceaușescu (dar să trecem peste această etapă), pînă la aceea atît de păgubitoare pentru țară a lui Petre Roman. De exemplu, demagogii post-decembriști se deosebesc între ei doar prin simple nuanțe, fondul fiind același pentru toți, indiferent de partidul pe care-l reprezintă: să amețească opinia publică, să-i deruteze pe alegători, să-și deschidă noi căi spre averea publică.
Cazul recent al suspendării vremelnicului locatar al Cotrocenilor iese, parcă, din toate tiparele cunoscute de Brânzovenești și Cațavenci. Să lăsăm pentru moment circul de Hopa Mitică cu demisia în cinci minute. Aceasta iese din sfera demagogiei. Se încadrează în sfera cinicului grotesc care vizează lipsa oricărei urme de demnitate și onoare a celui care strigă în eter că „e nevoie de o nouă Constituție pentru ca blocajele să fie stopate…”.
închipuiți-vă, dragi cititori, o Constituție concepută după chipul și asemănarea celui ce s-a declarat a fi un președinte al tuturor românilor. Și n-a fost, cît a fost, că n-o să mai fie, decît al românilor din grupulețul lui Emil Boc și din grupusculul lui Stolojan, trădătorul, calul troian din sînul PNL. Despre acestea se vor scrie la timpul potrivit. Pehlivanul demagog și-a adus aminte, ca Mița Baston în travesti, că este din popor și că vrea ca „românii să trăiască bine în țara lor…”. „Curat bine”, ar spune Pristanda. „Mă întorc la popor…” – strigă cu lacrimi în ochii lui Stolo, bașbugiul de covertă, în fața unor scandalagii de-ai lui Boc ce tocmai îl ciomăgeau pe Cosmin Gușă în Piața Universității. ” Să nu credeți orice minciună…”, cu aerul că numai ale lui trebuie crezute… „Ca președinte al tuturor românilor vreau…”, grupul cațavencilor din Piață aclamă. Uzăm, vedeți bine, de materialul clientului, cum repetă un alt mare Clevetici al zilelor noastre.
Un buchinist din Piața Universității îi strecoară la repezeală un citat din Montesquieu: „Cine deține puterea este ispitit…”, restul: „să abuzeze de ea…” nu se mai înțelege. âmbulzeală. Stolo se dă cu capul de lancia steagului spart, Boc își pierde ochelarii, Clevetici își pierde ascultătorii… (Valeriu TRAIAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!