Punctul pe „i”

Lehamitea românească

* Similitudini și discrepanțe privind forma
și conținutul „monstruoaselor coaliții”

Apelativul de „monstruoasă coaliție” se justifică atunci cînd două sau mai multe grupări politice se constituie într-o formațiune legală sau ocultă situate pe poziții diferite din punct de vedere ideologic și sub raportul componenței, cu scopul deliberat de a se elimina una pe cealaltă. Istoria modernă și contemporană a României cunoaște doar două astfel de ocazii mai semnificative, care, deși la o distanță în timp de 141 de ani – ar avea similitudini și discrepanțe: „Monstruoasa Coaliție” din 1864 – 1866 constituită pentru înlăturarea de pe tron a domnitorului Alexandru Ioan Cuza și presupusa „Monstruoasă Coaliție” din 2007 pentru suspendarea și înlăturarea președintelui Traian Băsescu. Similitudinile ar consta în faptul că, în ambele cazuri, grupările aflate în dispută se consideră exponente ale poporului, dar și ale intereselor de grup. Fiecare grupare își arogă drepturile cum că justețea cauzei ar fi de partea ei, ambele grupări folosind mijloace-procedee și metode mai mult sau mai puțin ortodoxe prin care însă nu fac altceva decît să deruteze și să dezorienteze poporul. Discrepanțele ar fi: în cazul răsturnării lui Al.I. Cuza – confruntările au fost mediatizate la nivelul epocii, masele nevinovate fiind implicate în mică măsură în disputele acerbe dintre liderii politici, fenomenul derulîndu-se mai mult la nivelul de suprastuctură; în al doilea caz – suspendarea și tentativa înlăturării lui Traian Băsescu – se angajează starea de spirit populară, care în linii mari nu se deosebește prea mult de cea din urmă cu aproape un veac și jumătate. „Monstruoasa Coaliție” din timpul domnitoruilui Cuza, formată din boierimea conservatoare și burghezia liberală, invocase: nerespectarea hotărîrii votată de divanurile ad-hoc din 1857 privind „principele străin” dintr-una din dinastiile Europei Occidentale, exclusiv Rusia sau Austria; nemulțumirea moșierimii conservatoare privind aplicarea reformei agrare din 14 august 1864, prin care s-a desființat „boierescul”, țăranul devenit un om liber din punct de vedere juridic; slăbirea pozițiilor conservatoare, rămasă fără forța de muncă aservită – clăcașii; presupusa tentativă de succesiune ereditară a lui Cuza prin adoptarea celor doi fii nelegitimi – Alexandru și Dimitrie – rezultați din concubinajul domnului cu Maria Obrenovici – din Serbia; relația sentimentală cu aceasta și distanțarea de doamna Elena Cuza;
trenarea înființării și organizării instituțiilor moderne; secularizarea averilor mînăstirești închinate Athosului – Grecia; neîncetatele lupte și intrigi de partid, sacrificînd interesele vitale ale țării etc. etc. Finalul acțiunilor împotriva lui Cuza a fost înlăturarea acestuia în noaptea de 10 -11 februarie 1866.
Presupusa „Monstruoasă Coaliție” împotriva lui Traian Băsescu conferă valențe și imagini și mai triste, în sensul că grupările în dispută se folosesc activ de mijloacele media și intoxică mai profund opinia publică românească. Forțele anti – Băsescu se prevalează de confuziile și neclaritățile constituționale. Parlamentul – forța legislativă supremă în stat – invocă nerespectarea prevederilor constituționale de către Președinție; președintele uzează abuziv, uneori, în respectarea atribuțiilor ce-i revin, iar Curtea Constituțională formulează hotărîri ambigue și cu interpretări evazive.
Atmosfera politică românească este nestatornică, comentatorii și analiștii politici amplificînd confuziile, astfel încît apropiatul referendum (consultarea celor manipulați și prea puțin avizați) se va încheia cu un „lehamite” românesc, spre stupefacția celor ce ne-au acreditat, recent, ca fiind o țară stabilă și responsabilă.
Indiferent de rezultatul plebiscitului # referend din 19 mai a.c., viața politică din România rămîne incitantă, pierderile din fondurile Uniunii Europene vor greva și mai departe starea și așa deplorabilă a românului de rînd, iar cei aflați în dispute neprincipiale vor continua să jubileze, beneficiind de naivitatea noastră.
Și atunci, ce-i de făcut? Trezirea „vulgului” (poporului) la realitate, prin creșterea capacității de discernere, înțelegere și formare a unei viziuni corecte, clare, asupra celor desemnați să ne reprezinte simbolul naționale și al libertăților românilor. Poate că rareori s-au potrivit mai bine ca acum versurile bardului de la Mircești – Vasile Alesandri – din poemul „Deșteptarea României”: „…Iată, lumea se deșteaptă/ Din adînca-i letargie/ Ea pășește cu pas mare/ Către un țel de mult dorit/ Ah! Treziți-vă ca dînsa/ Frații mei din Românie/ Sculați toți cu bărbăție/ Ziua vieții a sosit…”
Ziua vieții va sosi numai dacă mințile noastre se vor lumina mai mult! (prof. dr. Jean CIUTĂ)rului, dar și ale intereselor de grup. Fiecare grupare își arogă drepturile cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!