PUNCTUL PE „I”

Despre lustrație

Valeriu TRAIAN

Zilele săptămînii trecute nu s-au scurs chiar sterpe de orice activitate politică, în ciuda faptului că dinspre Cotroceni se anunța că președintele nu are nimic în agenda de lucru. Chiar acest fapt trebuia, era firesc, să stîrnească dacă nu nedumerire, cel puțin suspiciune. Monitorul Oficial nu anunțase vacanța de vară a președintelui, cu atît mai puțin destinația acestuia înainte de începerea iminentă a week-end-ului. Cînd tocmai ne întrebam ce intrigi politice va mai lansa marele născocitor, se anunța o bombă cu efect întîrziat: vrăjitorul mărilor își invita intimii la Neptun în vila de protocol a lui Nicolae Ceaușescu. Printre invitați – filozofii înțelepți (nu încetez a mă întreba: cum de îl suportă pe cel cu papillon și cu fața, de această dată, neeuropeană?). Mă rog, e o chestiune de opțiune! La nevoie, te faci frate și cu dracul ca să treci puntea. Ordinea de zi (sau de noapte, cine poate ști, pentru că presa, ca de atîtea ori, a fost exclusă din menu, dar nu și tizul de la Evenimentul zilei!) a fost cam bîlbîită pe la Cotroceni. în cele din urmă s-a convenit să se comunice că se va vorbi despre lustrație (poate chiar despre legea lustrației). După știința noastră, proiectele de lege vin de la Executiv, ori de la grupurile parlamentarte, ori de la parlamentari. Ei, hai să nu ne împiedicăm de aceste amănunte constituționale, n-ar fi prima, dar nici ultima încălcare a legii fundamentale!
„Tot aud de o bună bucată de vreme despre lustrație și nu am înțeles prea bine ce-i aceea” – îmi spune, întrebîndu-mă, un amic în colț de stradă. Ca să nu mă acuzi de subiectivitate, dacă îți voi răspunde simplu că înseamnă purificare, hai să consultăm împreună un dicționar, poate mai aflăm și alte amănunte. Zis și făcut! Era normal ca primul dicționar consultat să fie autoritatea numărul unu în materie: Dicționarul Limbii Române Moderne (Ed. Academiei, 1958). Stupoare: cuvîntul nu figurează! Trec la Dicționarul Enciclopedic Român, în patru volume. Caut în voluml al treilea: nimic! Menționez că această inepție în patru volume a fost alcătuită și tipărită de Ed. Politică, editură pe care domnul Liiceanu a primit-o cadou după întîmplările din decembrie ’89 de la bunul său amic – dizidentul Andrei Pleșu, devenit ministru al Culturii în guvernul Petre Roman. Am închis paranteza. Căutăm în Dicționarul de Neologisme, semnat de d-nii Fl. Marcu și C. Maneca (Ed. Academiei, 1978). Aici, la pagina 640, col. a II-a, găsesc cuvîntul cu pricina și-i arăt amicului că este vorba de un substantiv de genul feminin, definit ca: „ceremonie prin care cei vechi purificau o persoană, un cîmp etc.”. Mai consultăm un Dicționar Francez-Român: nimic nou! Apoi, căutăm în Dicționarul Latin-Român (Ed. Științifică, 1966). Definiție simplă: „purificare”; și cu un al doilea sens figurat: „curs”, „mers”, „parcurs”. Dar apare și cu sens tranzitiv, cu sensul de a(-și) purifica (ogorul), dar și o a doua valoare semantică: a cerceta, a examina, a trece în revistă. Cuvîntul vine, indubitabil, din limba latină. Tare aș fi ispitit să îl întreb pe șeful de la Cotroceni cum a ajuns cuvîntul în limba română: pe calea moștenirii lingvistice sau a împrumutului; și dacă l-am împrumutat, de unde?!
Cum s-ar putea spune, dragă prietene, o persoană poate fi purificată de o altă persoană, verbul ar fi la diateza activă. „Să admitem că Traian Băsescu îl purifică pe Traian Ungureanu, ungîndu-l ambasador”, mă informă amicul. Cam așa ceva, îi întorc vorba, ca și cum Anaxagoras l-ar fi purificat pe Socrate, Platon pe Aristotel, Traian (Imperatorul) pe Hadrianus, Tiberius pe Caligula, iar acesta pe Nero. Pardon, mă corijez, Nero s-a purificat singur, intrăm în diateza reflexivă, prin focul aruncat asupra Romei. „Nu mai înțeleg nimic” – mă înfruntă amicul. Stai că te lămuresc: românii vor fi purificați (diateza pasivă) de către providențialul președinte și grupul de înțelepți cu chipuri europene bîntuiți de fantoma lui Nicolae Ceaușescu, chemată pentru consultări; fantomă care a fost chemată și în noaptea de Rusalii și de către domnul Ion Iliescu pentru a fi purificat, dar acesta din urmă s-a ales cu zona Zoster. Era să uit să vă spun că a lustrui face parte din aceeași familie lexicală…nația acestuia înainte de începerea iminentă a week-e

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!