PUNCTUL PE „I”

Sub haina imunității

Valeriu TRAIAN

Noțiunea de imunitate s-a ivit în limbile europene, precum și în comunicarea dintre oameni, cu semnificații medicale. Adică, imunitate înseamnă: 1.- „Rezistența organismului față de anumite infecții microbiene și față de otrăvuri” (DLRM, Ed. Acad. 1958) și 2. -„Stare de care se bucură o persoană în temeiul unei reguli de drept de a beneficia de anumite prerogative”. Există și „imunizare”, cu sensul: „acțiunea de a se imunza și rezultatul ei”, precum și verbul de a se imuniza, care la I.L. Caragiale apare sub forma „a se magnetiza” (D’ale Carnavalului).
în limbajul comun, cuvîntul e sinonim cu nesimțirea. Despre cineva care nu ține seamă de nici o normă morală și nu primește nici critica semenilor, nici sfaturi de bine etc. se spune: „Lasă-l, domnule, nu vezi că e imun la orice critică, sfat, îndemn sau corecție?”. în cazul acesta nu ne putem abține să nu asociem situația de mai sus cu imunitatea aleșilor noștri, pe care o descifrăm a fi o excepție. Cu imunitatea față de rîia căprească te naști, dar cu imunitatea parlamentară te alegi. Altfel spus, noi, cei mulți, care nu avem imunitate, îl alegem pe ăla puținul, unicul, căruia odată cu votul îi conferim/ oferim imunitate. Alesul nostru, dacă e om binecrescut , adică educat, și dacă mai are și un dram de bun simț, folosește prerogativa pe care i-o dăm noi pentru a ne reprezenta interesele, dar nu face niciodată caz de aceasta. Ce te faci, însă, cînd alesul e din categoria aceluia despre care se spune : „Lasă-l dom-le…”.
E o temă de meditat.
Recent, în Consiliul, sau Comisia pentru discriminarea rasială, s-a dat, în urma studiului de caz: „păsărică” și „țigancă împuțită” (citat din deja clasicul Traian Băsescu), un verdict atît de firav că nici nu trebuia luat în seamă pentru asemenea injurii umilitoare: „avertisment”. Personajul cu musca pe chelie a contestat cu argumentul, stupefiant, că nu poate fi sancționat pentru că se bucură de imunitate. După logica formală, imunitatea celor din această categorie se referă la chestiuni de ordin politic, nicidecum la cele de ordin social, moral, rasial, adică de ordin huliganic.
Sub mantaua imunității se adăpostesc aleșii, adică președintele, parlamentarii, guvernanții, paznicii lor de orice nivel, magistrații, care sînt și inamovibili. Cercul imunilor se lărgește cu aparatul de stat, administrativ, politic, oligarhic, cu „băieții deștepți” – cum îi place unuia să-i numească pe afaceriștii de toate culorile. Desigur, se situează în afara prerogativelor de imunitate țăranii, care deși alcătuiesc 1/2 din populația țării, n-au nici un reprezentant în Parlament, muncitorii, meseriașii, intelectualii, gazetarii „nesimțiți” (opere clasice, aceeași sursă citată).
Părerea noastră este că imunitatea de acest tip era potrivită, poate necesară, în Democrația din timpul legendarului Homer, sau în Democrația sclavagistă din epoca lui Pericle, din societatea romană a lui Cicero și Augustus, nicidecum în Democrația modernă, de tip burghez, de la Diderot, Voltaire, J.J. Rousseau încoace. Nu de alta, dar oblăduiții de pelerina imunității ne amintesc de Hitler, Stalin, Trujillo sau Ceaușescu, spre a nu lungi lista și vorba… Helvetica-R miercuri 27 iunie 07.

Sub haina imunității

Valeriu TRAIAN

Noțiunea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!