Punctul pe „i”

Nostalgii după „idealul naționalist”!

* Postmodernismul pe înțelesul lui Daniel Corbu * Sintagme și aserțiuni discutabile în încercarea acestuia de discreditare a postmodernismului (4)

Daniel Corbu susține că „globalizarea este utopia postmodernă care vizează… crearea unei ordini mondiale”. În primul rînd, postmodernitatea nu mai este o utopie, ci o realitate peremptorie. Deci, se putea spune că globalizarea a fost o utopie care a devenit realitate. În al doilea rînd, nici globalizarea și nici postmodernismul nu „vizează” crearea unei noi ordini mondiale, ci reprezintă deja temeiurile faptice a ceea ce se numește și există în realitate: o nouă ordine globală, o piață globală, o cultură care devine tot mai omogenă la nivel planetar, deși particularitățile locale o fac agreabilă și mai puțin plictisitoare. Vom avea, probabil, o limbă oficială comună (adică decidenții economici și politici vor folosi aceeași limbă). Actualele limbi oficiale vor face deliciul patrioților de ocazie, al nostalgicilor de diverse intensități și forme, dar și plăcerea fiecăruia dintre noi de a simți rafinamentul unei exprimări poetice în limba învățată de la părinți. Bilingvismul va fi o formă a culturii globale. Nostalgiile lui Daniel Corbu după „idealul naționalist” se suprapun perfect cu ideologiile de stînga (Ceaușescu le-a utilizat din plin), prin care se incita la lupta de clasă dintre săraci și bogați, se poate promova ideologia protocronistă în locul celei sincroniste, se poate afișa pe garduri să cumpărăm produse cu sigla „Fabricat în România” (chiar dacă sînt scumpe și de proastă calitate, sub pretextul reducerii șomajului). Lipsa unor manuale adevărate despre postmodernism (pornind de la ideologie, trecînd prin economie și politică, prin etică și estetică și continuînd cu dreptul, sociologia, psihologia, medicina, cercetarea științifică, în general) face ca poeții moderni să se ocupe de politică, economie, ideologie, desigur după tiparele învechite ale modernității apropiate, care în cazul României înseamnă națiunea socialistă, industria socialistă, economia socialistă etc.
Daniel Corbu scrie că „…în postmodernism, chiar comunicarea devine o marfă”. Orice curs de economie arată că în modernitate deja totul, dar absolut totul devenise marfă. Corpul, conștiința, ideile, pămîntul (tara, de la Terra), informațiile, comunicarea – toate sînt de vînzare, mai direct sau mai voalat, încă de la facerea lumii. În capitalism, mai pe față. În postcapitalism și mai pe față.
Daniel Corbu scrie că perestroika ar însemna „ferestruica spre libertate”. Cred că dincolo de această metaforă cititorul are dreptul să știe că perestroika înseamnă restructurare, reformă, reconstrucție. Gorbaciov vroia (oare!?) să reconstruiască o Uniune Sovietică bazată pe libera asociere (dar a trimis trupe la Vilnius atunci cînd prima republică sovietică își declara independența), să reformeze partidul comunist și să restructureze economia ajunsă în stagnare cronică.
Daniel Corbu scrie că: „Dar satul planetar (visat, de altfel, de Napoleon, ca și de Hitler), format prin forță sau prin putere de seducție ca o singură lume, e o utopie să credem că va avea puterea de a regla crizele și intemperiile sociale planetare și, ca în cazul oricărui imperiu istoric, îi prevedem fragmentarea și anarhia. Pentru această devenire ne pregătește, de fapt, teoria propagandistică postmodernă, cu larga-i paletă bibliografică”. Dincolo de fraza șchioapă („satul planetar… e o utopie să credem că…”), răzbate glasul ideologului (propagandistului) antipostmodern, temător că globalizarea nu are soluții la posibilele tensiuni (alimentate de gîndirea modernă). Era utilă o demonstrație, o argumentare. Lipsa acesteia îl transformă pe poetul-profesor de postmodernism în propagandist al modernismului, naționalismului și al consecințelor acestora, rezultatul suprem al cărora au fost cele două devastatoare războaie mondiale.
Lipsa lecturilor din domeniul politologiei îi joacă feste tînărului propagandist Daniel Corbu. Acesta vorbește despre faptul că „Chiar instituția statului este amenințată în condițiile globalizării”. Eroare! Domnul D.C. trebuia să vorbească despre „pericolul” dispariției statului-națiune, componenta fundamentală a modernității capitaliste. Cu acest presupus pericol sînt de acord. El este unul real și chiar se va produce. A face pledoarie în favoarea statului-națiune pune sub semnul întrebării rostul integrării europene, al Constituției Uniunii Europene, al drepturilor omului de a munci și locui în condiții de libertate. Doar retorica franceză și cea pesedistă vorbeau despre o Europă a națiunilor. Viitorul este acela al unei Europe a regiunilor, al unui stat federal european puternic și prosper. Domnul Corbu ar prefera, probabil, să pună niște taxe vamale între Iași și Bacău pentru a dezvolta economia județului Iași! Cam aici ar duce gîndirea modernă, învechită și bazată pe protecționisme, cîrje și iluzii ale obținerii „independenței economice a patriei”. (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!