Punctul pe „i”

La ce poate folosi babilonia lingvistică?

* Polisemia exagerată – sursă de neînțelegeri și confuzii * Despre polisemicul și confuzul cuvînt „media” * Economia este totuna cu ecologia și ambele se ocupă de mediu și media

Acum, după ce nu doar școlile, ci și universitățile, au făcut cunoscute MEDIILE finale ale celor care au încheiat un an de studii, MEDIILE academice sînt bîntuite de o avalanșă de acte normative: legea calității, legea doctoratelor etc. În MEDIA de specialitate (adică în publicațiile specializate pe teme de educație) începe să se instaureze, însă, o acalmie cu miros de vacanță… Citesc un recent „Observator cultural”, de unde aflu că „Ioan Drăgan, conducătorul Laboratorului de MEDIA al Universității București” a organizat un simpozion despre Google. Din contextul articolului rezultă că Laboratorul de MEDIA este unul în care se studiază comunicațiile, informațiile aruncate cu viteze tot mai mari în hăul internetului de către tehnologiile electronice. Acum este clar: nu este vorba despre MASS-MEDIA care, știm cu toții, înseamnă „mijloace de comunicare în masă”, drept pentru care sintagma „mijloace mass media” este un pleonasm cît casa, deși o doamnă Coman, profesor universitar și autoare de manuale de jurnalism destinate viitorilor specialiști în MEDIA folosea pleonasmul cu pricina în chiar cuvîntul introductiv al mult-prea tirajatului manual!… Desigur, informaticienii, sau cei pasionați de calculatoare au auzit, adesea, de tehnologiile MULTIMEDIA, adică despre un fel de cărți electronice. De ce se numesc „multimedia” și nu doar „cărți electronice” este mai greu de presupus acum, în aceste zile cu turbulențe meteo care depășesc MEDIILE multianuale. Cu atît mai mult cu cît MEDIA românească avea deja destule subiecte scandaloase. La radio se anunța despre lupta susținută împotriva MEDIILOR radicale islamiste, tocmai acum cînd MEDIA locale (!) erau suprasaturate de creșterea temperaturii atmosferei terestre, în MEDIE cu x grade pe an.
Pare că limba română a intrat în criză acută de sinonime, iar utilizatorii acestei presupuse bogate limbi practică un sado-masochism al comunicării. Cu cît ne chinuim mai mult să înțelegem în care dintre multiplele (era să scriu infinitele) sale sensuri este utilizat cuvîntul MEDIA, cu atît avem și plăcerea sadică de a șoca auzurile și mințile interlocutorilor noștri. Și ca să nu rămînem la o cifră care nu prea place auzului (13!) să mai adaug faptul că nu este zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu auzim știri terifiante despre degradarea MEDIULUI (înconjurător, desigur). Noroc de noi că ecologiștii (frații gemeni ai economiștilor) nu s-au grăbit să folosească pluralul, subliniind perena idee că avem, cu toții, doar un MEDIU și nu mai multe, într-o lume care este tot mai evident unică…
Cele peste 14 sensuri ale cuvîntului „media” par a nu fi suficiente pentru biata limbă românească. Sucirea pluralelor și singularelor care are darul să creeze noi cuvinte este, și ea, o modalitate de a complica lucrurile. Dar mai întîi, o oază de claritate se impune: cuvîntul „media” este pluralul latinescului „medium”, care înseamnă „mijloc”. În magie, „medium”-ul este un mijloc prin care se atinge scopul de a comunica cu morții sau cu spiritele acestora… În fond, aproape orice parte a existenței noastre este un „medium / mijloc” pentru a atinge niște presupuse „scopuri” ale viețuirii noastre terestre. Prin această paranteză am încercat să justific (fie și parțial) impulsul nebun al (prea) multora dintre noi de a folosi cuvîntul „mijloc / medium” și pluralul său „mijloace / media”.
Există o opinie, care este din ce în ce mai mult împărtășită, aceea că esența economiei, adică a vieții noastre de zi cu zi, este combinarea MIJLOACELOR în vederea atingerii unor SCOPURI. Dacă folosim latinescul pentru „mijloace” atunci aflăm un adevăr năucitor: esența economiei este tocmai MEDIA (mijloacel), sau mai exact combinarea a tot ceea ce înseamnă MEDIA (mijloace) pentru a atinge scopuri (mai mult sau mai puțin) umane.
Așadar, să recapitulăm: ecologiștii se preocupă de MEDIU, economiștii de combinarea MEDIA, iar esența comunicării interumane o constituie informațiile vehiculate de mulțimea uriașă de canale MEDIA. Dacă cititorul nostru nu a amețit încă, îi sugerăm să ne dea o mînă de ajutor în clarificarea unei probleme: ce elemente de diferențiere crede el că există între cele trei domenii amintite: economia, ecologia și informațiile? Amintesc că toate au ca preocupare fundamentală mestecarea infinită a unor mijloace / media (numite și „resurse”) în vederea atingerii unor scopuri umane care, reunite, înseamnă VIAȚĂ. Poate că înlocuirea monologului cu dialogul să ajute la o mai bună lămurire a lucrurilor? (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!