Punctul pe „i”

Rețeta succesului academic

* Ce mai vînd și ce mai cumpără urmașii-savanți ai lui Nea Nicu? Citiți “Alchimii contabile” de Dr. Hormonis Pauza Narcis Onan Ctitorul, apărută în renumitele case/apartamente de editură din Pașcani și Focșani * Rețeta succesului academic în Balcanii semifeudali: dai și ai * Adi (fost Hector) redivivus! Dar nu pentru multă vreme * Un savant de renume moldovenesc așteaptă probele la eventualele acuzații de plagiat…

Cel mai iubit fiu al poporului era – se știe -, un oltean lăudăros și tupeist. Acesta avea o soață care era (al)chimistă de renume, pre numele său conspirativ Adi (în traducere liberă: academician doctor inginer). De multă chimie ce știa, savanta semianalfabetă s-a lansat în managementul academic și în aplicarea în viață a prețioaselor indicații ale narcisiacului său soț. Acesta era nu doar ctitor de țară și de partid de tip nou, ci și de mafii universitare care încă dăinuie și azi de durabil ce au fost construite. Dar s-o lăsăm pe Adi cea sinistră și chimistă și să încercăm să contabilizăm (științific, academic și… axiologic) consecințele unei situații care pare a căpăta proporții ceaușești în marea grădină numită Akademos.
Mafiile academice se dovedesc, azi, a fi cele mai nocive deoarece ele generează nu doar incultură și nonvaloare, ci subminează chiar ideea de școală formatoare de caractere. Un student care a luat note bune pe șpăgi grase realizează că acesta este mecanismul de creare a (plus)valorii în educație: dai și ai, furi și devii, plagiezi și proștii te cred că tu ești deștept. Iar cînd ajungi ditamai profesor universitar aplici, în continuare, mecanismul: devii conducător de doctorat pe bani mulți, pentru că știi că «investiția» se recuperează rapid de la primii fraieri care vor să devină doctori, dar care nu prea au timp să învețe. Iar modelul oltenesc se perpetuează și mai departe: te asociezi (contra cost, desigur) cu inventatorii și devii automat mare inventator. Sugerezi unei universități oarecare că ești cel mai tare (în conturi) din parcare și ți se oferă, rapid, un “honoris causa” pentru că… exiști. Ca la Galele Uniter: vă mulțumim, maestre pentru că existați! (și să ne mai dați!). Culmea prostituției intelectuale bazată pe onanism și exhibiționosm în public nu a fost atinsă încă. Aștept să o trăiesc și pe asta: un premiu Nobel pentru contabilitate (de exemplu) obținut pe șpagă și trafic de influență.

România, Ucraina, Rusia și Republica Moldova alcătuiesc unul dintre plutoanele fruntașe pe mapamond la capitolul corupție. Doar un exemplu: la Iași se vînd (sau se vindeau, pînă nu demult) diplome de medic. Cel puțin așa spun italienii cu diplome de la UMF Iași, care nu pot practica pentru că nu au reușit să cumpere și o diplomă de liceu… Nu-i nimic! Îi sfătuiesc să nu dispere: poate găsesc de cumpărat o diplomă de doctor honoris causa, diplomă care se oferă – de regulă – exclusiv pentru realizări remarcabile în cercetarea academică, dar care, la o adică, și la o sumă frumușică, se poate acorda și pentru “contribuția la dezvoltarea relațiilor de colaborare interuniversitară și interacademică” româno-italiene. Din nefericire (pentru amatorii de chilipiruri sub formă de cartoane universitare), recent, rectorul învinuit de vînzări de diplome – dar ctitor al unui nou mod de acordare a diplomelor de doctor (inclusiv honoris causa) – a fost înlăturat de la conducerea universității în urma unui complot intern. Odihnească-se în pace, că prea multe diplome false a lansat pe piața moldovenească și italienească.

Am mai scris despre problema calității în educație și despre savantele metode de a transforma un grobian găunos și țîfnos în savant de renume… moldovenesc măcar. Au scris și alții că democrația universitară pare a permite orice în numele pieței libere bazată pe cerere și ofertă. Unii vînd diplome, alții doar examene. Unii vînd iluzii, alții doar speranțe. Unii se cred nemuritori, alții doar ctitori. Unii scriu cărți din cărți. Alții numesc asta plagiat. Unii sînt profesori stimați. Alții, așteaptă să se scrie despre ei la gazete cu multe pagini de publicitate. Unii au bun simț. Alții nu.

Închei cu o trimitere la o zicere atribuită profesorului Nae Ionescu: “Boul este bou, cîinele este cîine, numai omul poate fi neom”. Și adaug: prostul nu e prost destul / dacă nu-i și-un pic fudul. Adică el musai trebuie să fie ctitor de școala nouă…

PS: Fără nici o legatură directă cu cele de mai sus, contabilizez o perlă de foarte multe carate pentru insectarul de prostologie, în curs de apariție: “Ghicesc din ce în ce mai multe ocazii care mă învață că viața în general, cu atît mai mult viața spirituală, în măsura în care este lipsită de probleme, nu aduce nici un înțeles nou sub aspect axiologic”. Mă înclin și spun: Bravo, Mișule! (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!