Punctul pe „i”

Dorul nemărginit și dorul neîmplinit

Unde este capitala culturii în România? Deocamdată, capitala culturală a României este Clujul, iar capitala culturală a Moldovei nu mai este Iașul. Dar care va fi capitala culturii europene?
Moldovenii – firi poetice, visătoare și puțin pragmatice – au scăpat cașcavalul „cultural” din cioc la o (irezistibilă) laudă transmisă de vulpea politică numită Kogălniceanu în focurile integrării politice moldo-muntenești. Lor li s-a spus că doar capitala politică va fi la București, dar capitala culturală a României (nou-născută) va rămîne tot la Iași. De aproape un secol și jumătate cultura a urmat, firesc, drumul banilor și al influențelor politico-administrative, adicătelea spre Bucale… După unirea cea mare, de care ne desparte mai puțin de un secol, fluxul valorilor înspre orașul Miticilor a sporit și cu rodul izvoarelor transilvane. Cu o nuanță, însă: valorile transilvane, mult mai pragmatice și mai penetrante, au poposit mai mult în clasa politică. Cel puțin la ora actuală lucrul este vizibil și verificabil. Mai mult, Clujul a fost declarat, nu demult, „oraș cultural”, iar Iașul „oraș comercial”. Umbrele lui Mihai și Ion – poetul și povestașul – umbresc și azi mințile cărturarilor ieșeni, conform unui binecunoscut principiu natural: la umbra marilor stejari nu crește nici iarba…

Mi-am permis și eu, în Iași fiind, să constat că am un „dor nemărginit” de a vedea un scriitor uriaș, un savant supercelebru, niscai actori hăruiți și măcar vreo doi-trei profesori creatori de școală. Dar am ajuns rapid de la dorul nemărginit la dorul neîmplinit… În loc să apară mult-doritele vîrfuri am constatat mereu o autosuficiență searbădă și o bolnăvicioasă blegoșeala bahluviană. De ce, oare? Adică, este vreun vinovat? Or fi de vină postmodernismul, feudalismul bolșevic, tranziția lunguiață, sau o fi secat filonul? Poate unele, poate toate, poate altele!… Cert este că, acum, în planul culturii din România Iașul se poate lăuda doar cu Poliromul și cu „suplimentul de cultură” editat de același Polirom și de „Ziarul de Iași”. Desigur, la Polirom mai pubică și ieșeni… Universitățile ieșene țin prima pagină a ziarelor locale, dar nu cu realizări „culturale”. Dimpotrivă. La Universitatea „Al. I.Cuza” doi profesori de contabilitate s-au bătut în fața studenților. La Universitatea de medicină „Gr. T. Popa” comerțul cu diplome a fost (parțial) desconspirat, declanșîndu-se un adevărat război civil între tabere (schimbarea a trei rectori pe parcursul unui an de zile – pe fond de înjurături și invective – spune ceva despre atmosfera de noblețe intelectuală în care se pregătesc viitorii medici). Universitățile private nu sînt nici ele în afara scandalului care definește actualmente nivelul culturii ieșene. La Universitatea „Petre Andrei” un război de guerillă se derulează între un rector în funcție și un pretendent la „tron”, cu o consecință previzibilă: profesorii și studenții cu un dram de civilitate părăsesc deopotrivă facultățile și universitatea. Poftim cultură!, ar zice un eventual observator neutru care constată cu ochiul liber scufundarea culturii ieșene, cu profesori cu tot.

Cineva (vreun patriot ieșean care se laudă cu celebrii săi înaintași) va spune că am vreo supărare personală sau că nu (mai) cunosc realitățile culturii din fosta capitală a Moldovei. Chiar mă bănuiam și eu de criticism și de lipsă de respect față de locul în care am primit educație, idei și convingeri. Dar o recentă descriere a culturii ieșene făcută de un profesor de jurnalism de la Universitatea Cuza m-a ajutat să devin și mai pătrunsă de tristul adevăr: „Iașul este mort din punct de vedere cultural, este un deșert cu mici oaze inflamante, animate de entuziasme aproape inexplicabile…” declara, nu demult, Daniel Condurache la o întîlnire a GDS Moldova. Profesorul Condurache este celebru prin patronarea școlii de presă care a născut (cu decenii în urmă) „Opinia studențească”. Adică este un om din interiorul vieții culturale ieșene. Problema este că adevărul supără, iar fudulia și prostia – se știe – fac casă bună. Am avut lipsa de inspirație să mărturisesc dezamagirea mea față de involuția culturală a Iașului unui editor ieșean – foarte mîndru de călcătura sa peste călcăturile lui Mihai și Ion. Urmarea o bănuiți.

Deocamdată, capitala culturală a României este Clujul, iar capitala culturală a Moldovei nu mai este Iașul. Dar care va fi capitala culturii europene? (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!