Punctul pe „i”

Obsesii naționaliste și teatru interactiv

* „Ceangău-maghiar – un nou mod de viață”

Nu mică mi-a fost mirarea cînd, cu ceva timp în urmă, am realizat că există oameni cu adevărat naivi sau care mimează excepțional această stare pentru obținerea anumitor avantaje, indiferent de natura acestora. într-o întîlnire cu o cunoștință mai veche din Pustiana, aceasta mi-a povestit destul de detașat, de altfel, despre preocupările unor catolici, printre care se numără și el (are o oarecare urmă de mustrare de conștiință), care cred că sînt „urmașii lui Attila pe pămînt ceangăiesc”, în ideia că doar-doar vor lua și ei parte la masa celor care se înfruptă din ajutoarele oferite de maghiarii naivi din Ungaria, care susțin încă acțiunile de „salvare a maghiarității populației ceangăiești din Moldova”.
în discuția purtată cu interlocutorul meu, acesta s-a arătat chiar încîntat că a găsit o modalitate facilă de a obține avantaje materiale sau financiare doar susținînd în diferite ocazii că este maghiar, cum ar fi: reportaje, interviuri, adunări, întîlniri organizate de organizațiile „ceangăiești” din județ, care aduc diverși jurnaliști sau reporteri maghiari pe meleagurile moldovene pentru a imortaliza scene din viața „dificilă a maghiarilor răsăriteni sub stăpînirea românească”.
Unul din recentele evenimente la care a fost prezentă cunoștința mea s-a derulat acum cîteva săptămîni, cînd conducerea Asociației Ceangăilor Maghiari din Moldova (AMCM) a organizat o adunare cu membrii săi, ocazie cu care le-a fost ținută un fel de ședință de partid, ca pe vremuri; cînd șefii rosteau discursuri moralizatoare, iar propaganda era la loc de cinste. Amicul meu mi-a mărturisit că la aceste adunări ale AMCM este păstrat intact modelul de atunci: gargară multă, se spune doar ceea ce au interes liderii asociației, se votează în bloc, ca mileușeii, ca să iasă șef cine trebuie, se mai bagă ceva propagandă maghiară de către cîțiva moșnegi aduși de prin Transilvania și de alți cîțiva tineri activiști maghiari, se mai promit iarăși ceva ajutoare de la frații unguri cărorta „le pasă de ceangăii din Moldova”, se evită chestiunile care ar putea fi jenante pentru lideri – cum ar fi folosirea în interes personal a unei părți din fondurile primite, se face o spoială de dare de seamă a activităților, iar în final nerealizările și greutățile sînt date în seama „dușmanilor de clasă români” – adică a acelora care, chipurile, nu acceptă „un lucru clar” – anume că romano-catolicii din județul Bacău sînt maghiari, drept pentru care trebuie întețită „lupta” cu autoritățile, cu presa românească mincinoasă” – după cum afirma chiar Roca Silvia, această șefă „eroină” a AMCM.
Prietenul meu mi-a mai mărturisit că deseori se abține să nu-l apuce rîsul cînd dramatismul vorbitorilor elucubrează haotic pe cîmpiile „ceangăiești” din județ, dar se ține tare, fiindcă și el trebuie să-și joace rolul în această piesă de teatru, un rol de mai mică amploare pentru a fi perceput ca un element de încredere al organizației. Acest teatru, cu accente paranoice pe alocuri, asumat în totalitate de către liderii AMCM Roca Silvia& Company, cît și de cei aproximativ 100 de membri/spectatori/figuranți va avea reprezentații pînă cînd pretențiile „artistice” ale auditoriului vor crește, ceea ce va impune alegerea următoarelor variante de lucru: 1.- revigorarea asociației prin creșterea ofertei „artistice” (bani, ajutoare materiale etc.), sens în care se va apela cu încredere la ungurii naivi care vor fi lămuriți că „există un nou atac al românilor împotriva ceangăilor-maghiari din Moldova pe care vor să-i extermine prin românizare; 2.- schimbarea regizorului sau a actorilor principali, lucru dificil deoarece aceștia din urmă sînt destul de puțini cu real talent „artistic” și propagandistic; 3.- renunțarea la această piesă și găsirea unei alteia potrivită pentru cerințele și dorințele „pieței artistice”…
O temă de studiu pentru viitoarea întrunire a AMCM, care s-ar putea transforma într-un teatru intertactiv (spectatorii participă la realizarea spectacolului), ar putea fi identificarea sumelor provenite din programul „Fii naș pentru un copil ceangău” strînse de Fundația „Pentru învățămînt Maghiar din Moldova”, ai căror lideri budapestani se războiesc cu cei băcăuani pentru a le da cît mai puțini bani, iar aceștia din urmă se chinuie să dea cît mai puțin, sau chiar deloc, ceangăului de rînd… (Arpad MARTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!