Punctul pe „i”

Separat sau împreună?!

• mentalitatea rușilor și politica Moscovei

Nu de mult, cu ocazia primirii la Cotroceni a olimpicilor la Istorie din Republica Moldova, președintele Traian Băsescu s-a remarcat printr-un alt „băsism” (conform sondajelor de opinie, acest termen este îndrăgit de mulți români, în ciuda rezonanței semantice peiorative), spunînd că: „… noi am făcut invitația președintelui Voronin de a intra în Uniunea Europeană împreună”. Bineînțeles, răspunsul oficial al basarabenilor a fost negativ. Reacția presei moscovite prin „Nezavisimaia gazeta” (Ziarul independent) a fost promptă: „Rumunia podgotovlennaia proglotiti Moldaviiu” (România este gata să înghită Moldova). Replica oficială a Moscovei se lasă așteptată, fiind, poate, prea ocupată cu organizarea Conferinței Internaționale a Religiilor.
Legat de acest subiect s-au făcut numeroase comentarii în mass-media din România, dar nici unul nu a plecat de la mentalitatea rușilor obișnuiți, care prin număr pot înclina decisiv balanța rezultatului la „vîborî”, cum se spune la „alegeri” în limba lui Pușkin. Fiind nevoit ca perioada august 1988 – aprilie 1989 să o petrec la un spital din Kurgan (Siberia), am avut ocazia să cunosc destul de bine, consider, Rusia interioară, destul de izolată de restul lumii, dar și ce gîndește rusul de rînd.
Așa cum cea mai mare parte a mentalității românilor s-a format, în special, începînd cu anii de domnie ai lui Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș sau Mihai Viteazul, tot așa particularitățile gîndirii rușilor își au originea, în principal, în perioada țarilor Ivan III Vasilievici (1462-1505), Ivan cel Groaznic (1533-1584) sau Petru cel Mare (1682-1725). Dorința acestor șefi de stat a fost imperială, adică de a extinde teritoriul Cnezatului Moscovei pînă la Marea Baltică, Marea Neagră, Oceanul Pacific și chiar mai departe, și de a rusifica populațiile locale. Rușii se mîndresc și în zilele noastre că au o țară atît de întinsă, încît dacă la Vladivostok apune soarele, la Kaliningrad, același astru răsare. Ei știu și recunosc că au fost „okupantî” (ocupanți), că au luat prin forță armată țări și teritorii, dar consideră că în zilele nostre nu se poate lăsa de izbeliște populația rusofonă din granițele fostului Imperiu țarist.
Ca o paranteză, multor ruși siberieni le place să trăiască pașnic, fără evenimente deosebite în intervalul dintre două beții. Grupurile de „pianîie” (bețivi) se formează acasă, la unul dintre ei, încă de vineri seara și durează pînă duminică după-amiaza. Se consumă vodcă, dar mai ales „samagon”, băutură spirtoasă obținută prin fermentarea sfeclei. Gazda la care stăteam în chirie era un veteran al războiului din Afganistan. Datorită obiceiului de a fi „pianîi odin raz nedeliu” (beat o dată pe săptămînă), soția lui l-a părăsit cu copil cu tot. Pentru a o face să se răzgîndească, a încercat, fără folos, să se sinucidă în prezența ei cu un pistol luat ca suvenir din Afganistan, dar, fiind beat, nu și-a nimerit inima ci umărul stîng, provocîndu-și paralizia mîinii respective. Referitor la apartamentul pe care tocmai îl cumpărase de la stat, avea obiceiul să-mi spună prin efectul de halou al mîndriei rusului trăitor într-o țară cît un continent: „Eta moia teritoria” (Acesta este teritoriul meu). Cînd ajungea într-o stare avansată de ebrietate, spunea: „Dorința dușmanilor ca U.R.S.S.-ul (pe atunci U.R.S.S.-ul încă nu se destrămase) să se reducă la dimensiunile Pieței Roșii din Moscova nu se va împlini niciodată!”.
Rușii sînt foarte mîndri (și mi se pare firesc), de faptele lor de arme. De exemplu, despre „Velikaia Otecestvennaia Voina” (Marele Război de Apărare), o cunoștință siberiană mi-a spus: „(…) I-am învins pe nemți deși, la început, era o pușcă la doi soldați. Așteptam să moară unii dintre ai noștri pentru a avea o armă în mînă. (…) Am biruit și datorită faptului că noi eram îmbrăcați cu pufoaice bine vătuite, care ne-au protejat contra gerurilor cumplite, în timp ce nemții erau îmbrăcați subțire, de vară, ca pentru un „blitz – krieg” (război – fulger), dar i-a apucat iarna în cotul Donului”.
O altă caracteristică a rușilor siberieni este că nu prea le place să dea înapoi. De exemplu, dacă se întîmplă să fie aglomerație într-un mijloc de transport în comun, ei se strecoară „vperiod” (înainte), chit că trebuie să se aplece la nivelul genunchilor celorlalți pasageri, cu riscul de a rupe nasturii la paltoane, chiar dacă mai simplu ar fi fost să facă unul sau doi pași îndărăt.
Referitor la destrămarea U.R.S.S.-ului am discutat cu mulți universitari, dar și cu oameni simpli ruși la Sevastopol, unde s-a ținut – în toamna anului 2001 – un simpozion de comunicări științifice. Acolo, populația pur rusească, cu pașaport eliberat de Federația Rusă, este extrem de numeroasă. Mulți dintre ei au lucrat sau lucrează încă la bazele militare navale rusești. în baza faptului că gazele naturale erau vîndute Ucrainei mai ieftin – „s țenoi dlia druzei” (cu preț pentru prieteni), ei erau scutiți de plata încălzirii apartamentelor lor. Majoritatea acestora îl consideră pe Mihail Gorbaciov un „izmennik” (trădător). De asemenea, li se pare normală politica Moscovei de a menține trupe în Transnistria sau Crimeea.
Despre români, rușii din Siberia nu au o impresie prea bună. Utilizează adesea, chiar dacă nu sîntem de acord, sintagma „rumînî – kurvî” (românii – curve) făcînd, astfel, aluzie la inconsecvența politicii externe a țării noastre.
Avînd în vedere aceste aspecte ale mentalității rușilor, atîtea cîte au putut fi schițate în spațiul limitat al unei rubrici de ziar, este de așteptat ca politicienii din Kremlin să urmeze, în continuare, dorința majorității electoratului: să nu se schimbe de bunăvoie, ci de nevoie, la înțelegere cu marii poli de putere S.U.A și U.E. Faptul că România este membră N.A.T.O. și se va integra în grupul elitei țărilor europene constituie atuuri care vor modifica în timp mentalitatea rușilor și, implicit, politica Moscovei privind zona geografică „de la Nistru pîn’ la Tisa”. (Doru CIUCESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!