Pur și simplu

Sechelariu își face singur deservicii

Vasile PRUTEANU

ânțeleptul Zenon din Cition spunea că există cinci însușiri ale vorbirii: claritatea, concizia, adecvarea, rafinamentul și rostirea fără greșeli gramaticale și fără vulgarități. Ce înțelegea filosoful grec prin claritate? Acea însușire a vorbirii de a prezenta fenomenul gîndit, într-un chip ușor de înțeles. Evident, nu toate fenomenele lumii pot fi lesne exprimate pe înțelesul tuturor, dar, dacă ascultăm cu luare aminte discursul domnului Dumitru Sechelariu, putem remarca efortul de deslușire, reprezentînd urcușul anevoios spre culmile clarității. Două seri consecutive am urmărit prestația lui Dumitru Sechelariu la OTV. Discursul său mi-a provocat două stări contradictorii: o iritare ca o mîncărime de rîie și o milă covîrșitoare. Iritare, datorată abuzului de divagații dincolo de subiectul discuției și a încercărilor disperate de a-și justifica activitatea de primar prin minimalizarea oricăror atacuri ce vizau afacerile sale, suspectate de corupție și abuz. Milă covîrșitoare, întrucît omul a probat că are grave probleme de sănătate asupra cărora medicii nu se pot pronunța, acestea fiind ireversibile și în continuă evoluție. Megalomania uluitoare a acestui personaj este un simptom sigur al unei maladii ce poate fi devastatoare. Un asemenea ins nu are cum să fie clar în vorbire. Spunea, de exemplu, că „avocatul Țăranu este un mort, un individ care și-a pierdut bunul simț”, înregistrîndu-se, cu acest prilej, primul om din istoria umanității care și-a pierdut bunul simț după deces.
Asupra legalității sau ilegalității afacerilor sale nu mă pronunț. Are cine. Mă mir, totuși, cum, pe măsură ce în Bacău se executau niște lucrări, averea lui Dumitru Sechelariu creștea văzînd cu ochii. S-a restaurat Teatrul Bacovia cu 74 de miliarde lei, s-au făcut renovări la Liceul PTTR cu sume însemnate și totuși, în acele clădiri apa se infiltrează prin pereți și tavane. S-au lărgit și s-au reparat străzi, s-au vopsit clădiri, s-au făcut schimburi de terenuri în intravilan dar, concomitent, în proprietatea lui Dumitru Sechelariu au trecut „General Proiect”, clădirea fostei redacții „Deșteptarea”, fabrica „Letea”, cartodromul, vila și restaurantul de la Hemeiuși, un trust de presă etc. Ori, asta dă de gîndit. Spiritele cîrcotașe desfășoară, în asemenea cazuri, capacități nebănuite de fabulație, făcînd din țînțar – armăsar. Mama sa, fostă taxatoare pe un autobuz, a reușit să dețină 67 sau 68 la sută dintre acțiunile Societății de „Transport Public”, achiziționînd autobuze Mercedes în valoare de miliarde de lei.
Fără să ne spună cum, fostul primar a pretins că 800 de lucrători SRI au intoxicat populația Bacăului și de aceea a pierdut el alegerile. Absolut toți cetățenii pe care-i cunosc și numeroși alții cu care am vorbit au precizat că singura intoxicare a venit tocmai dinspre Dumitru Sechelariu, prin laude peste măsură, prin pretenții complet nejustificate. „Unii semeni de-ai noștri se cred Napoleon, împărați, generali, iar Dumitru Sechelariu – doar urmaș al lui Ștefan cel Mare și erou providențial” – iată opiniile unei părți din populația orașului, care a refuzat să-l voteze a treia oară. Orice apariție a sa la televiziuni a fost de natură să irite, să atragă ostilitatea pînă și a prietenilor, precum și a acelora îndatorați fostului primar. Sechelariu și-a făcut, astfel, singur deservicii pe care nici un dușman nu i le-ar fi putut proiecta cu atîta perseverență.
Despre concizie în exprimare a lui Dumitru Sechelariu nici nu poate fi vorba, întrucît în opt ore nu a izbutit să spună mare lucru. Nici măcar cîteva idei, pe care un om instruit le-ar fi clarificat în maxim o oră. Rafinamentul și rostirea fără greșeli gramaticale și fără vulgarități nu intră în discuție. Primul nu există, celelalte abundă. Uimitoare în tot delirul verbal al fostului primar mi s-a părut inadecvarea. Apărîndu-și cauza, a invocat cu o familiaritate năucitoare discuții cu foști sau actuali demnitari, pe care nu s-a sfiit să-i ia la rost: „Măi Traiane, deși te respect, stai în banca ta!”; „Radule (Timofte), lasă-te de chestiile astea, că nu-ți merge cu mine!”; „învață, procurorule, cum se fac afacerile și legile!” ș.a., pe care din jenă nu le mai înșirui. Sechelariu face parte dintr-o lume, cu gură mare și avere așijderea, precum Gigi și Giovani Becali sau Dumitru Dragomir, lume în care aceștia se simt ca peștele în apă numai lăudați fără măsură.
âmi amintesc cu plăcere scrierile lui Anatole France, pe care îl amuzau alegoriile și caracterizările surprinzătoare. Despre un personaj ce își pierduse uzul rațiunii se exprima înflorit, zicînd că „omul acesta arată a fi dezechilibrat, nu atît pentru că este într-adevăr, cît prin aceea că gîndurile lui se deosebesc enorm de cele ale oamenilor obișnuiți”. Pe autorul francez îl supăra năravul unora de a se împăuna cu merite iluzorii și a se amesteca în vorbirile înțelepte precum cîinele în jocul de popice. Pentru el, umanitatea însemna eleganță. Cel ce pătimește sub acest aspect își asigură propria subminare, susținea prozatorul francez. Din acest punct de vedere, cred sincer că mai bine decît el, pe Sechelariu nu l-ar fi putut nimeni submina atît de temeinic.
lu, că „avocatul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!