PUR ȘI SIMPLU De la eminamente agricolă la eminamente ridicolă

Lecuit de orice iluzie privind oamenii epocii sale, Caragiale a sfîrșit prin a-i înțelege, sastisindu-se de ei, detestîndu-le năzuințele, tendințele, zbuciumul și idealurile, care nu puteau fi decît mărunte, mărunte. De aceea și nota cu aciditate că „…la noi toate secăturile sînt oameni mari, iar oamenii mari – secături”. Era firesc, așadar, ca pe acest mare dramaturg să-l „impresioneze mai mult viciile societății, decît speranțele ei”, pentru că văzuse mereu „oameni fără calități, fără vicii niciunul”.

S-or fi schimbat, cumva, de-atunci românii? Nici vorbă! Trista noastră lume, cu micimi și scăderi, nu este cu nimic mai altfel decît a fost. Moștenind aceleași nefericite metehne, „oamenii noștri se dau cu trup și suflet celor ce plătesc mai bine. Și cine plătește mai bine decît Guvernul?” Era firesc, așadar, ca dintr-o țară „eminamente agricolă, eminamente viticolă” să parcurgem drumul pînă la eminamente ridicolă. Mai poate mira, deci, pe cineva că Dan Voiculescu, președintele PUR, a trecut cu arme și bagaje în tabăra PSD, după ce s-a servit la alegerile locale de Alianța PNL-PD? „Trădare, monșer!”, dar acum o știm și noi. „Sublimă civilizațiune!” Pe același calapod, membri PUR, ca și ai altor partide, cultivă diferite specii ideologice, obținînd recolte mari de concepții. Un membru harnic al politicii poate ajunge să aibă concomitent 10-20 de concepții contradictorii, cum ne-o demonstrează clar Niculescu – Duvăz, George Pruteanu, Petre Roman, Varujan Vosganian, Theodor Meleșcanu și alți lideri de mîna a doua sau a treia, care sar voios și fără mustrări de conștiință dintr-un partid luminos de centru-dreapta într-unul întunecat de stînga și viceversa.

Bănuiesc că foarte mulți dintre eligibilii PUR (dacă nu cumva chiar toți) s-au lăsat încîntați de domnii Ion Iliescu, Adrian Năstase și Victor Ponta, care susțin la unison că toată „…activitatea lor se află angajată în slujba adevărului vieții”. Știu eu ce să zic? Poate că au fost angajați cîndva în serviciul adevărului amintit. În momentul de față, însă, am impresia că ori au fost dați afară din acest serviciu, ori s-au transferat în altă slujbă: cea a susținerii baronilor finanțelor, industriei, șpăgii și comisioanelor, în general. Nici chiar „lovitura de imagine” dată de Congresul PSD nu ne poate convinge de contrariu, atîta timp cît pe listele pentru Parlament îi regăsim pe aceiași afaceriști notorii ca Hrebenciuc, Tărăcilă, Văcăroiu, Dîncu, Cozmîncă, Mitrea și pe alți indivizi a căror inteligență n-a speriat lumea, ci dimpotrivă.

Tot nenea Iancu ne-a învățat că „prostul e totul, el e buricul universului” pentru că are o singură idee (și aia fixă): cum să se îmbogățească în doi timpi și trei mișcări. Prostul știe că norocul e prea puțin și lumea prea multă. De aceea face tot ce-i posibil ca norocul să nu-i scape, indiferent dacă mijloacele sînt legale sau nu. Mai ales cele ilegale au mare căutare. Iar noi, electoratul, ne luăm după capetele demagogice ale lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Matei Agathon, sau chiar Vadim Tudor și facem greșeli fatale, pe care după un timp le regretăm, cînd de fapt ar fi mai normal și mai folositor să le regretăm înainte de a le comite, ca să nu le mai comitem. Dacă vom dormi în papuci „Pămîntul o să se-nvîrtească mereu, iar noi, românii, vom sta pe loc. Și așa se va duce viața noastră în paștele măsii”, cum bine zice nenea Iancu Caragiale. (Vasile PRUTEANU)