Marea ispravă a politicii PSD este că pe parcursul anilor lui de guvernare a reușit să zdrobească încrederea cetățenilor în instituțiile statului. Penetrate de corupți, acestea s-au transformat în adevărate rampe de îmbogățire subită pentru marii baroni ai politicii și economiei. Efectul direct al acestor stări de fapte a fost sărăcirea accentuată a populației, în contrast cu luxul și opulența afișate de beneficiarii politici ai PSD aburcați în funcții de comandă socială. Instituțiile și-au pierdut, astfel, autoritatea lor managerială, capacitatea de a fi purtătoare complexe ale unui mod și al unui stil de conducere. Poliția, dublată de Jandarmerie, este mereu excedată de numărul uriaș al infracțiunilor și în neputință de a colabora cu cetățenii. De cele mai multe ori este pusă să rezolve cazuri minore, să amendeze micile abateri și nu să se ocupe de imensele matrapazlîcuri conduse și coordonate de oamenii Puterii. La rîndul ei, Justiția a devenit neputincioasă prin corupție și relații politico-familiale, legea făcînd-o banul și nu litera Codului Penal sau Civil. Primăriile sînt percepute de populație ca locante unde se pun la cale marile afaceri, iar dreptul de proprietate devine literă moartă în mîinile baronilor locali și ale consilierilor lor. Cetățeanul vede, în acest caz, în instituțiile statului doar organisme de represiune, neprietene ale omului, de care trebuie să te ferești mai rău ca de foc. Guvernul inventează tot soiul de corpuri și organisme de control care umblă cu procesul-verbal și registrul (unic sau neunic) în scopul amendării (cu surplus de exigență) a oricăror abateri de factură nesemnificativă. Toate acestea stau cu privirea ațintită spre micul întreprinzător și nu spre cei ce umplu aproape zilnic coloanele presei cu scandaluri amețitoare. Baronii și marii afaceriști sînt trecuți cu vederea, reeșalonați, amînați, ori pur și simplu ignorați, ca și cum nimic nu s-ar întîmpla.
În aceste condiții puțini dintre cetățenii țării (doar naivii) mai cred în capacitatea Guvernului Adrian Năstase de a redresa țara. Pot fi inventate oricîte instituții bicefale, multicefale, că nimic nu se va schimba atîta timp cît reformele legislative și structurale din economie vor rămîne anchilozate și în stare de confuzie generalizată. Firesc să ne întrebăm, de exemplu, de ce sînt necesare două Parchete Naționale (din care unul Anticorupție), cînd unul singur, constituțional, se poate ocupa de toate aspectele infracționale, cu condiția să fie încadrat cu destui specialiști a căror integritate morală să fie indubitabilă.
Puzderia de amploiați ai statului plătiți din buzunarul contribuabilului este necesară doar în scopul strict de a pune amenzi incalificabile oricui îndrăznește să greșească cît de cît, dar privind cu respect și obediență spre tagma baronilor cu funcții politice! Nu este nevoie ca poliția să fie dublată de alte zeci de instituții, în loc să fie încadrată cu lucrători sobri, onești, bine calificați și debarasată de șpăgari și oameni ușor coruptibili!
Ne-am obișnuit, de-acum, cu organisme ale statului bicefale sau multicefale apărute peste noapte și posibile datorită unor legislații laxe, permisive și aproape întotdeauna defecuoase, emanate de un Parlament deficitar, în care juriști ratați, ingineri sau contabili slab cunoscători ai „dreptului public”, ai jurisdicției, au votat și votează legi care – puse în dezbaterea unei eminențe în materie – pot fi desființate cu ușurința cu care ai bate un cui în gard. Dacă avocați zaharisiți ca Viorel Dumitrescu (PRM), Antonie Iorgovan, Octavian Opriș, Mihai Buzatu, Ion Preda (PSD) hotărăsc destinele țării, atunci toate așteptările noastre vor fi zadarnice.
Nu știu cît timp vom persista intratabili în această mutuală toleranță a nonvalorii, cît timp ne vom mai lăsa prostiți de „ideologii electorale sforăitoare”. Căci, iată, întîlnesc tot mai mulți oameni care, cu bune argumente, combat apucăturile fanariote ale politicienilor și sesizează cu rapiditate că în spatele unor legi și ordonanțe de urgență ale Guvernului se ascund tot soiul de interese obscure. Poate că în ciclul electoral de peste cîteva luni ne vom putea ridica deasupra acestor necazuri și vom putea trece, mîntuiți de incompetență și prostie, într-un nou ciclu de viață civic.
Facem, încă, parte dintre „societățile în schimbare”, bolnave, care creează dificultăți multiple membrilor lor. Curînd vine timpul să hotărîm dacă vom mai rămîne inerți în gîndire, imobili în fapte, apoplectici în acțiune. Dacă analiza lucidă a stărilor actuale va triumfa în fața votului emoțional, atunci multe lucruri se vor schimba în bine. Pentru a pune vremurilor viitoare un început nou ar fi mai mult decît îndestulător. Dacă, însă, vom accepta și vom uza de aceleași mentalități, atunci vom rămîne în aceeași ambianță mortificată a unei societăți producătoare de sărăcie și pauperitate sîngeroasă. (Vasile PRUTEANU)
Lasă un răspuns