Strămoșescul obicei mioritic de a lua hotărîri neașteptate cu ușa zăvorîtă și lampa stinsă nu a suferit nici de data asta vreo schimbare atunci cînd PUR-ul domnului Dan Voiculescu a hotărît că statuia de aroganță a lui Adrian Năstase nu trebuie decît puțin stropită cu rachiu aprig de Cîlnău. Firesc, fiindcă după ce deputații puriști au tropăit frățește cu pesediștii timp de aproape patru ani prin Parlament, trebuie să tropăie în continuare alături de ei. Ca să înșele Alianța D.A. a PNL-PD, domnul PUR și-a zis că-i un „partid social-liberal” și hodoronc-tronc devine automat de centru-dreapta, fiindcă „de centru-dreapta este întregul popor român”, grăita Dan Voiculescu. A uitat, cu această ocazie, că țăranul român n-are prejudecăți în a-și înjuga un bou pe stînga și-un bou pe dreapta, în nici un caz pe centru-dreapta. Mă întreb, însă, cum va trage Romeo Stavarache alături de Viorel Hrebenciuc sau Matei Agathon la carul unei țări secătuite de orice bogăție și chiar la cel al municipalității băcăuane, stoarse de fonduri de un primar pesedist reciclat în tagma golăniilor becaliene? Tare mă tem că sub noua coaliție zănatecă pulsează exploziv negustoria și șantajul! Dan Voiculescu, ca fost ofițer (bănuit securist notoriu) și conducător al unei firme ceaușiste („Crescent”) de import-export este destul de pezevenchi în a ști să sară dintr-o barcă ce dădea semne de stabilitate (PNL-PD) în alta aflată în derivă și nevoită să ceară sprijin de la cel cu care a mai vîslit pe curentul criptocomunismului. Argumentele pe care le invocă PSD pentru justificarea acordului cu PUR („nu putem guverna dacă pierdem majoritatea legislativului”) nu sînt deloc serioase. În altă parte trebuie căutat temeiul ocult al acestei mezalianțe: în nostalgia și mentalitățile totalitariste, în vîrtejul afacerilor dubioase și în atitudinea sfidătoare față de o populație care nu trebuie să știe tot ce hotărîm „noi, tovarășii sus-puși”.
Pentru cetățeanul neinformat e greu să descifreze că stîngismul este foarte prezent, deși în vorbe e contestat cu vehemență. Pînă și „comuniștii multimiliardari” au dat-o pe economia de piață. Proveniți din rîndurile securității, care au administrat conturile externe ale Ciuruitului și Sinistrei, aceștia au puterea materială și sprijinul politic pentru a fi mereu în fruntea și în cîrca țării. Ar fi o nerozie să credem că nu ei dețin conturile și banii Împușcatului! O vedeați dumneavoastră pe Coana Leana stînd la ghișeul vreunei bănci să-și clarifice conturile? Sau pe Nea Nicu așteptînd la coadă la Bancomat? Hai să fim serioși! Toate valorile și valuta se aflau sub un strict control al Securității care, apoi, le-a trecut în proprietate privată, scoțîndu-ne în prim-plan multimiliardari, așa cum se bănuiește a fi și domnul Dan Voiculescu, marele nostru umanist de circumstanță.
Acuzăm, pe bună dreptate, că o sumă de politicieni au un caracter urît. Eu cred că n-au avut în viața lor nici un fel de caracter. Din păcate, o adînc înrădăcinată convingere autohtonă e că deșteptăciunea se poate dispensa de caracter, că „excesul” de caracter ar fi chiar probă de prostie. Cu o asemenea convingere părem a fi materia primă ideală a unei „tranziții” spre nimic. Căci nimic nu se poate așeza într-o lume neașezată, în care „maleabilitatea”, schimbarea bruscă de macaz devin reguli de comportament politic și social.
În România contemporană maleabilitatea politică, versatilitatea nu sînt doar carențe de caracter. Dimpotrivă, sînt efecte ale lipsei unor convingeri ferme, ale adeziunilor superficiale, ale derutei și neștiinței. Cînd nu te situezi nicăieri, poți fi oriunde. Chiar alături de tîlhari și mincinoși. Ne rămîne doar speranța că vom reinventa loialitatea, cinstea, onoarea și atitudinile articulate pe un caracter stabil – fie el politic, social sau religios. Dacă nu, ne vom întreba mereu care-i idealul nostru de azi pe care-l vom nărui mîine și cine-i alesul următoarei noastre trădări? Nu ne vom mira nicicum că vom înjuga, așa cum știm, un bou pe stînga, un bou pe dreapta pînă cînd nu vom găsi Omul Providențial care să lupte eroic împotriva curentului de nuanță roșu-trandafiriu. Cînd îl vom găsi acela va fi cu adevărat un MARE OM. (Vasile PRUTEANU)
Lasă un răspuns