Privesc uluită către femeia în vîrstă, cu port de la țară și cu broboada pe cap. Printre colegele sale de cameră, prostituate sau cu cine știe ce infracțiuni la activ, prezența femeii pare mai mult decît deplasată. Paraschiva Dimofte are 50 de ani și face închisoare pentru nerespectarea hotărîrii judecătorești dintr-un dosar care are ca obiect un litigiu de la un pămînt. O palmă de teren de cîteva zeci de metri, pentru care s-a judecat nu mai puțin de 16 ani, pe care n-a vrut s-o elibereze. Cu lacrimile șiroind, ea povestește că și fiul ei face trei ani de închisoare pentru aceeași vină. După ce a fost condamnată de magistrați, a aflat prea tîrziu de hotărîre pentru a mai putea face recurs. Așa a ajuns, împreună cu fiul, după gratii. Convinsă că femeia este cel puțin mitomană, am apelat la instructorii Penitenciarului, care au confirmat motivele condamnării. De aici încolo, povestea este halucinanată.
Paraschiva Dimofte a fost condamnată la închisoare cu executare în februarie 2006. Ea a fost condamnată, întrucît, în toamna anului 2004, împreună cu fiul ei Petrică, s-au opus unei executări silite. Hotărîrea prevedea că Elena Mazilu, ingineră la Renel Bacău, moștenitoarea unui teren în suprafață de 5.000 de metri pătrați trebuie pusă în posesie inclusiv pe o suprafață de 70 de metri pătrați care se suprapunea cu ograda familiei Dimofte. Pe acea suprafață, familia Dimofte avea construit un grajd pentru animale. „Au venit cu cinci mașini cu jandarmi și mascați și cu badigarzii cu pistoale și au dărîmat podețul, gardurile și grajdul peste animale, cu macarale de la IRE. Am sărit și eu și băiatul. Vaca a ieșit vai de lume, a rupt lanțul cu care era legată la iesle și a reușit să scape. Au scos ăia și pistoalele la noi, parcă era la război. Acuma zice că vrea și banii pentru plata badigarzilor pe ziua respectivă”, ne-a povestit Elena Dimofte. Cum însoțitorii Elenei Mazilu aveau pistoale, Paraschiva și fiul ei au sărit și ei cu sapele și topoarele. Totul s-a terminat cu o reclamație în instanță făcută de Elena Mazilu împotriva celor doi, mamă și fiu, că au amenințat-o cu moartea și că s-au opus executării hotărîrii judecătorești. Procesul s-a judecat și la începutul lunii februarie magistrații de la Judecătoria Bacău au condamantat-o pe Paraschiva și fiul ei la unul, respectiv trei ani de închisoare cu executare pentru aceste fapte.
Cagulații au săltat-o pe femeie în cămașă de noapte
Decizia judecătorilor a rămas definitivă, întrucît Paraschiva nu a făcut recurs în termenul legal și, prin urmare, biroul de executări penale a emis mandat de arestare a femeii. Polițiștii au pus mandatul de arestare în excecutare, iar la finele lunii februarie Paraschiva Dimofte se afla deja în Penitenciar, colegă de cameră cu tot felul de infractoare. „A tot dat telefon la arhivă, că nu se putea duce chiar în fiecare zi în Bacău pînă la Tribunal, ca să afle de pronunțare. âi spuneau niște femei că nu s-a dat pronunțarea și că să stea acasă, că o să primească o comunicare prin poștă. Și a așteptat hîrtia acasă, nu a aflat cînd s-a dat pronunțarea, iar cînd a aflat era prea tîrziu. Trecuse termenul de făcut recurs. Că scria în decizia lor că avea zece zile pentru recurs, dar de la data pronunțării, nu de la data comunicării. Și trecuseră de mult cele zece zile de la pronunțare. O măgărie și un mare păcat, așa cum au fost toate în povestea asta”, ne-a relatat Aurel Dimofte, soțul Paraschivei.
Femeia a fost săltată dis-de-dimineață de acasă de un comando, mai ceva ca-n filmele de acțiune, cu cagulați. „Era pe 23 februarie 2006. Au venit cu mașinile și cu ciorapi pe față și m-au luat în cămașă de noapte. Nu m-au lăsat nici să mă schimb, nici să vorbesc cu copii. Asta-mi treabuia mie, mamă a șapte copii? Acuma, eu ca eu, că mi-am trăit traiul, dar l-au nenorocit pe băiatul meu, că la 28 de ani face trei ani de pușcărie, tot pentru cei 70 de metri cîți i-au trebuit femeii acelea din ograda mea”, plîngea cu sughițuri femeia în timp ce-și amintea scena.
16 ani de procese
Istoria acestei condamnări a pornit din 1990. Pe acea vreme, părinții Elenei Maziliu au dat în judecată CAP-ul din comuna Nicolae Bălcescu, pe motiv că a pus stăpînire abuziv pe un teren de 5.000 de metri pătrați care le aparținea. „Părinții au cumpărat acel teren în 1958 și nu s-au înscris niciodată în CAP. Cu toate astea ni l-au luat cu japca, și pentru terenul acela ai mei au făcut pușcărie. L-am obținut prin hotărîre judecătorească și ne-au pus în posesie exact pe amplasamentul avut înainte. De 16 ani mă tot judec cu familia Dimofte și nu reușesc să intru în posesia pămîntului. Tot prin procese și tot prin instanțe, că acesta a fost și motivul pentru care între timp am făcut și Facultatea de Drept. Nu am ce comenta, pentru că situația este mult prea complicată și nu știu dacă înțelegeți că părinții meu au plătit cu sînge pentru pămîntul acela”, ne-a spus Elena Mazilu.
Revenind însă la hotărîrea prin care părinții Elenei Mazilu au obținut cei 5.000 de metri, trebuie să precizăm că CAP-ul era obligat să-i pună în deplină folosință, dar nu le putea da și drept de proprietate. Acesta a fost obținut mai tîrziu, cînd a apărut Legea 18, de retrocedare a fondului funciar. „în plus, pe hotărîrea aceea nu scria nicăieri cine sînt vecinii, adică nu indica locul, amplasamentul, așa cum se face în orice hotărîre. Iar cei de la Primărie, comisia locală a pus-o în posesie pe terenul din spatele casei noastre, nu știe nimeni pe ce motiv. Și acuma are 5.600 de metri pătrați, nu 5.000, pe care l-a lăsat pîrloagă. Nu s-a săturat și a mai vrut și fîșia asta de trei metri lățime din ograda mea, ca să-și facă drum, chipurile, spre bucata ei, deși putea intra pe pămînt prin capătul celălalt, așa cum fac toți ceilalți”, ne-a spus Aurel Dimofte, arătîndu-ne o bucată de teren care se vedea clar că nu fusese lucrată de ani de zile.
Procese și un șir îndelung de condamnări cu suspendare
De-a lungul celor 16 ani de procese, ambele părți au primit cînd una cînd alta cîștig de cauză. în unele dintre ele, Paraschiva și fiul ei au mai primit condamnări, la amenzi penale sau șase luni de închisoare pentru nerespectarea hotărîrilor judecătorești. Toate au fost date însă cu suspendare. Regula, în aceste cazuri, este ca timp de doi ani să nu mai calci pe alături de lege în nici un fel și să nu mai riști o altă condamnare. în caz contrar, la pedeapsă se mai adaugă și „coada”, sau condamnarea cu suspendare. în plus, dacă are loc o nouă condamnare în interiorul celor doi ani de supraveghere, atunci noua pedeapsă nu mai poate fi dată cu suspendare, ci doar cu executare. Cam acesta a fost și cazul Paraschivei cu fiul ei. „Ce era, doamnă, dacă veneau judecătorii aici, la fața locului, să vadă care era situația? Că le-am cerut de nenumărate ori asta, dar nu ne-au luat în seamă. De 16 ani, de cînd ne tot judecăm, barem unul dintre ei să fi venit să vadă ce-i aici și de ce ne tot batem noi?”, ne-a întrebat Aurel Dimofte.
Cert este că în februarie 2006, cînd judecătorii au pronunțat condamnarea în cazul mamei și fiului, cei doi mai aveau o „coadă” de închisoare cu suspendare din toamna lui 2005. Iar dacă femeia ar fi aflat la timp despre condamnare, ar fi avut timp de recurs și alta ar fi fost situația. Sau dacă perioada de recurs ar fi curs de la primirea comunicării, și nu de la data pronunțării. „Așa a fost întotdeauna. Se amînau pronunțările, de aproape uitam de ele, și tot timpul spuneau să le așteptăm acasă. A cîștigat cine-i mai puternic, nu cine este fără relații. Păcatul lor să fie pentru ce-au făcut, că numai Dumnezeu mai poate judeca”, a spus soțul femeii condamnate, care ne-a povestit că de cînd a început războiul acesta pentru teren el s-a retras la o mănăstire de călugări tocmai pentru ca să nu iasă cine știe ce poznă.
„Mie îmi pare rău pentru ea, că-i femeie, dar să știți că-și merită soarta. Vă închipuiți ce calvar a fost în acești 16 ani? Au umblat cu tot felul de acte false de proprietate, au sărit de nenumărate ori la mine și la băiatul meu cu sapele și topoarele, au bătut și executorul judecătoresc, au dosar penal și pentru asta. Așa am ajuns să mă duc la terenul meu cu gardă de corp. încă o dată vă spun că îmi pare rău pentru ea că face pușcărie, că-i femeie, dar pentru cît m-au purtat pe drumuri, cred că-și merită soarta, că prea credeau că pentru ei nu există lege”, a arătat și Elena Mazilu.
în prezent, avocații Paraschivei au făcut acțiune în instanță pentru repunerea în termenul de recurs a dosarului în care a fost condamnată femeia, în ideea că judecătorii nu-i vor respinge recursul pe motiv că acesta a fost înaintat tardiv. (Mirela ROMANEȚ)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Lasă un răspuns