Qui prodest?

Percepția conștiinței naționale

Mihai BUZNEA

„Politica pașilor mărunți” și insistența cu care își urmărește scopurile fac, din udmr, un partener de coaliție și guvernare incomod, greu – dacă nu chiar imposibil – de deturnat de la programul său politic al cărui conținut nu mai este, de mult, nici un secret pentru nimeni: autonomia așa-numitului ținut secuiesc și, cu bătaie mult mai lungă, cea a ținuturilor transilvane. Motivațiile invocate: preponderența etnică și argumentele de natură istorică. Dacă prima dintre aceste motivații este interpretabilă, cea de a doua nu prea are legături cu realitățile din arhive. Și asta nu o susțin în primul rînd oamenii de știință români, ci mai ales reputați cercetători din diverse țări ale continentului nostru. Arhivele vaticane, și nu doar ele – chiar și cele de la Budapesta – conțin mărturii forte ale vechimii și continuității românești pe teritoriile invocate cu ardoare de concitadinii noștri cu alte origini. Drept pentru care liderii maghiarimii susțin, în aceste zile, noi demersuri ale unor mai vechi inițiative ce nu prea și-au găsit susținători în rîndul partenerilor de guvernare: crearea unor consilii zonale care să-și aroge procesul decizional și de monitorizare a autonomiei culturale, așa cum este ea definită în proiectul de statut al minorităților; apoi: constituirea Asociației Ținutului Secuiesc, la care au aderat deja peste o sută de consilii locale din județele Covasna, Harghita, Mureș și Brașov, care să asigure cadrul necesar susținerii unor acțiuni de dezvoltare economică. Zice-se!
De ce am reluat consemnările pe această temă ardentă? Răspunsul l-ar putea oferi una din lucrările de referință ce abordează chestiunea în cauză: „Misionarii catolici în M
oldova” – lucrare semnată de Teresa Ferro (și apărută la Editura IDC Press din Cluj-Napoca, 2006). Dar cine este autoarea și de ce a ținut să scrie o astfel de carte? „Doamna Profesoară (profesoară de limba și literatura română la Universitatea din Udine, Italia – n.a.) – ni se spune în «Cuvînt înainte» – se dedică cu pasiune studiului unicei insule de latinitate de la «Porțile Orientului», de studierea limbii, literaturii și culturii române (…); „Misionarii catolici în Moldova” nu vine ca o noutate absolută, fiindcă preocupări vechi de circa zece ani anunțau dezvoltarea acestei teme”. Cartea este structurată în șapte capitole, care au în atenție rolul istoric al catolicilor în cultura Țărilor Române, definirea comunităților catolice din Moldova, misionarii din Congregația „De Propaganda Fide”, limba română ca limbă a catehezei în Moldova, textele românești ale misionarilor catolici, misionarii tîrzii de la finele secolului al XVIII-lea și începutul celui următor, cadrul cultural-istoric al societății care i-a primit. Teresa Ferro constată și descifrează cauzele și stabilește urmările procesului de impunere a limbii române – ca limbă a țării, deși nu evită precizarea cum că majoritatea catolicilor din Moldova, care reprezentau un mic grup într-o masă ortodoxă, erau la un moment dat unguri, secui și germani.
După cum precizează înseși autoarea, „…această carte răspunde, mai înainte de toate, unei necesități de ordine și de precizare”, aceasta ajutîndu-se, între altele, de Arhiva aflată la De Propaganda Fide și Pontificio Istituto Orientale din Roma. Pentru a afla, în continuare, din „Contribuția catolicilor la cultura Țărilor Române”: „România de azi a fost constituită, pînă la a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din trei entități politico-culturale bine diferențiate și, totuși, în același timp, strîns legate între ele: partea occidentală, Transilvania, coastă a regatului ungar încă din Evul Mediu Timpuriu, și apoi, după o perioadă cînd s-a aflat sub suzeranitate turcească, a făcut parte din imperiul habsburgic, și cele două părți nord și sud-orientale, voivodatul Valahiei și al Moldovei, două realități statatale autonome, care se distingeau prin legături tot mai strînse cu Imperiul otoman, dar cu puternice legături politice și, cîteodată, chiar și culturale și religioase cu țările înconjurătoare (…); Transilvania… intrînd destul de devreme în sfera de influență a coroanei ungare, a cunoscut o amplă și precoce acțiune de prozelitism catolic datorată și acestei apartenențe politice. Și, chiar dacă populația de etnie română a menținut stabilă adeziunea la ortodoxie, conviețuirea cu populațiile catolice (reprezentate aici de unguri, secui și de așa-zișii «saxoni») a marcat în mod semnificativ existența comunităților de rit grecesc. Și, în continuare: „în această regiune, de fapt, tocmai coexistența a două fronturi – unul catolic, dar și alcătuit din non-români, și, altul, ortodox, dar în mod exclusiv valah – a constituit elementul determinant care în Evul Mediu tîrziu le-a permis românilor să dezvolte percepția conștiinței religioase, într-o primă fază, și, mai tîrziu, pe baza individualității lingvistice”.
întregul excursus al cărții reușește o prezentare exhaustivă a împrejurărilor și condițiilor în care catolicismul a apărut și s-a impus în Moldova, cu influențele sale multiple pe planul afirmării conștinței de neam și de limbă, dar și pe cel al evoluției relațiilor interetnice. „Misionarii catolici în Moldova” este o carte-document clădită pe un aparat bibliografic impresionant și care pune punctul pe „i” în multe controverse legate de adevărul istoric al acestor ținuturi.că. Zice-se!
De ce am reluat consemnările pe această temă ardentă? Răspunsul l-ar putea o

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!