QUO VADIS?

Defecțiuni etice ale capitalismului

Ștefan MUNTEANU

Cel de-al doilea capitol al lucrării „Frontierele etice ale capitalismului” este realizat de profesorul israelian Michael Keren, sub titlul „Capitalismul ca sistem etic: ideal și fezabilitate”. Autorul pleacă de la ipoteza că în ce privește etica distribuției veniturilor capitalismul are într-adevăr o problemă, însă „problema etică a capitalismului nu se situează la nivelul fundamentelor sale teoretice, ci la nivelul transpunerii acestora în realitate”. Altfel spus, chiar dacă nu putem susține cu tărie despre capitalismul real că este un sistem etic, la nivel teoretic modelul funcțional există. Un model în centrul căruia este situat principiul distributiv care asigură venituri fiecăruia pe măsura contribuției la producție. Acest principiu menține echilibrul general în economia concurențială. Iar intervenția guvernului este justificată atunci cînd apar eșecuri ale pieței și, drept consecință, dispar premisele fundamentale ale echilibrului concurențial. în plus, crede Michael Keren, guvernul trebuie să asigure cadrul legislativ de transpunere a modelului teoretic în realitate. Autorul nu uită că societatea se compune din oameni care, atunci cînd li se permite, au pornirea de a-și însuși fără drept bunurile semenilor. Așa explică el faptul că există cel puțin trei categorii de probleme pe care trebuie să le stopeze guvernul. Aceste categorii de probleme, după părerea lui Keren, sînt: infracțiunile, corupția și influența. Mai mult, pornirea spre infracțiune și corupție se manifestă chiar și atunci cînd există legi care sancționează asemenea abateri. „Pînă și legea în sine este deseori subminată: cei care o elaborează sunt influențați de grupuri de interese, consecința fiind că regulile reale ale jocurilor ajung să nu mai aplice distribuția resurselor susținută de principiile capitalismului”.
Așadar, între model și realitate există o mare divergență, ceea ce justifică intervenția guvernamentală. Problema este ca asemenea intervenții să nu aibă efecte prea mari asupra distribuirii veniturilor. în mod corect, Keren observă că dorința de îmbogățire nu-i caracterizează doar pe membrii societății capitaliste. Oamenii sînt egoiști prin natura lor. Ei sînt lacomi și permanent preocupați pentru bunăstarea lor și a grupului din care fac parte. Doresc bogății nu numai pentru nevoile consumului, ci și din pornirea de a-și afișa succesul. Tocmai această dorință exagerată de afișare a bogățiilor este o caracteristică importantă a societății capitaliste. Privită în sine, pornirea de afișare a bogățiilor poate fi apreciată ca un semn de normalitate a oricărui mediu concurențial. Pe de altă parte, însă, această goană explică infracționalitatea, corupția și defecțiunile etice ale sistemului.
Poate capitalismul să se autoregleze pentru a-și rezolva neajunsurile? La această întrebare, Michael Keren oferă un răspuns oarecum pesimist. El crede că manifestările ilegale sînt probleme care „nu pot fi rezolvate din interiorul sistemului capitalist, ci trebuie atacate din afară, de către supraveghetorul principal al sistemului, statul. Pentru a controla operațiunile managerilor și contabililor este necesară reglementarea”. Chiar dacă nu spune nimic nou, meritul cercetătorului este că recunoaște existența unor maladii ale sistemului capitalist care, deocamdată, nu pot fi tămăduite. Nu vorbește nimeni despre posibilitatea unei societăți perfecte. Nu de perfecțiune este vorba, ci de imperfecțiunile care pun sub semnul întrebării esența condiției umane. „nu pot fi rezolvate din in

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!