Peste 150 de societăți au de recuperat datorii de la Rafinăria Dărmănești, societate aflată în incapacitate de plată. Cel mai important creditor rămîne SNP Petrom cu o datorie recunoscută de societatea băcăuană de 1.500 de miliarde de lei. Printre firmele care au de recuperat bani de la Rafinăria Dărmănești se numără însă și Tender Timișoara, Koala, Rafo Onești, sau V.G.B. din București. Rafo Onești, aparținînd tot lui Corneliu iacobov, are de recuperat de la Dărmănești peste 900 de milioane de lei, Rafo Imperial, a aceluiași Iacobov, – 700 de milioane de lei, All Guard din Onești – 1,1 miliarde de lei, o firmă Amapolla Grup – 598 de milioane de lei, Andy Mar Oil din Bacău cu 2,1 miliarde de lei, firma Koala a lui Florin Cămară reclamă o datorie de 684 de milioane de lei, Oil Grup Company din Comănești are de recuperat 2,2 miliarde de lei, Petromidia Năvodari – 62 de miliarde de lei, o firmă din Brăila, Transramira, – 2,6 miliarde de lei, iar firma fraților Iancu din București, V.G.B., este înscrisă cu o creanță de 155 de milioane de lei.
Totalul acestor datorii ajunge la 1.761 de miliarde de lei, în condițiile în care SNP Petrom pretinde, de exemplu, și majorări la întîrzierile de plată, care totalizează pînă la urmă o datorie a rafinăriei numai către SNP Petrom de 5.100 de miliarde de lei. Administratorul judiciar a menționat în raportul său și celelate instituții ale statului care au de recuperat diverse sume de bani. Astfel, fiscul figurează cu 3.000 de miliarde de lei, Casa Județeană de Pensii, cu 13,5 miliarde de lei, Casa Județeană a Asigurărilor de Sănătate – 2,4 miliarde de lei, Direcția Muncii a mai adăugat și ea aproape un miliard de lei, iar primăria Dărmănești are de recuperat de la rafinărie, 1,2 miliarde de lei. Rafinăria Dărmănești mai are însă de încasat la rîndul ei vreo 30 de miliarde de lei de la diverși beneficiari, însă unii dintre aceștia se regăsesc și pe lista creditorilor, cum este cazul Petromidia Năvodari, de la care sînt de încasat opt miliarde de lei. În condițiile în care rafinăria dărmăneșteană are însă datorii către Petromidia de peste 60 de miliarde de lei, este greu de crezut că va mai vedea vreodată înapoi banii pe care îi are de primit.
Nu toate societățile debitoare figurează însă pe ambele liste. Astfel firma Tranex Com Obreja are de înapoiat 1,5 miliarde de lei, Hafi Tech din București, tot 1,5 miliarde de lei, Primăria Sascut – 644 de milioane de lei, Prexincom, tot din Sascut, are de dat peste 300 de milioane de lei, Lescaci Com Corteze are de înapoiat 200 de milioane de lei, iar Service Faur din București este datoare cu 275 de milioane de lei.
Nimeni nu-i vinovat pentru dezastrul de la rafinărie
Prin întregul raport depus la dosar, administratorul judiciar caută să demonstreze judecătorilor faptul că nimeni din conducerea sau acționariatul Rafinăriei Dărmănești nu este vinovat pentru starea de incapacitate de plată în care a intrat societatea. Alexandru Tabarcea, administratorul judiciar, arată, pe parcusul a cîteva zeci de pagini, cu grafice și tot felul de indicatori, ba chiar și cu o schemă de producție, că de vină pentru dezastrul de la Dărmănești este „sistemul economic” și nimeni altcineva. Din tot ce a prezentat la dosar, însoțit de scheme, Tabarcea încearcă să demonstreze că cheltuielile de achiziție și producție le-au întrecut pe cele de vînzare, iar rafinăria a ieșit an de an în pierdere. Ne întrebăm, în acest caz, care este rostul unei afaceri în care nu ai decît de pierdut sume din ce în ce mai mari? De ce nu a renunțat Iacobov de mai multă vreme la activitatea rafinăriei, așa cum era normal, înainte de a produce atîtea pierderi? Întrebări cărora raportul întocmit de Tabarcea nu le-a găsit răspuns. El ține să specifice însă că, în patru ani. Rafinăria Dărmănești s-a înregistrat cu pierderi din exploatare de aproape 1.000 de miliarde de lei.
„Între 20 februarie și 4 aprilie 2003, rafinăria a făcut obiectul unor verificări a Camerei de Conturi și a Direcției de Control Ulterior, pentru activitatea desfășurată în perioada aprilie – decembrie 2002 și au fost calculate majorări și penalități pentru întîrzieri la plată în valoare de 200 de miliarde de lei”, arată administratorul judiciar o altă cauză pentru care rafinăria a întîmpinat greutăți din punct de vedere financiar în onorarea datoriilor către creditori. Tot el spune la capitolul „Relații cu părți afiliate” și faptul că „Rafinăria Dărmănești a desfășurat relații comerciale cu acționarul majoritar, firma Rafo Imperial Oil, atît în calitate de client cît și în calitate de furnizor. La 31 decembrie 2002, valoarea acestor tranzacții se ridica la 127 de miliarde de lei, reprezentînd cumpărări de materie primă, și la 1,4 miliarde de lei – vînzări către această firmă”, se mai spune în raportul administratorului judiciar. Cu alte cuvinte, Rafinăria Dărmănești a cumpărat materie primă de la firma mamă în valoare de peste 100 de miliarde de lei și i-a vîndut acesteia produse în valoare de doar un miliard. Mai mult, firma mamă se regăsește și pe lista celor care au de luat bani de la rafinăria aflată acum în incapacitate de plată. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns