Rău cu rău, da-i mai rău fără rău!

Claudiu BOANGIU

„Prețul integrării în Uniunea Europeană va fi unul mare, pe care încă nu îl realizăm pe deplin”, este o neliniște pe care, sub diverse formulări, o aud exprimată de mulți dintre patronii de întreprinderi mici sau mijlocii. De ceva vreme, temerile lor au început să se adeverească. Inspectorii de la Inspecția Muncii i-au luat la puricat, încă de la începutul anului, pentru a vedea dacă se încadrează în normele europene în ce privește condițiile de muncă pe care le oferă salariaților. Marea majoritate a societăților sînt departe de ce li se cere după 2007. Spații de producție măcinate de timp, echipament tehnic și de protecție idividuală, ioc sau depășit, bașca probleme cu evaluarea gradului de risc al locurilor de muncă. Și, dacă nu-și rezolvă toate problemele constatate de inspectorii de muncă pînă la momentul inegrării în Uniunea Europeană, patronii se vor trezi cu lacătul pe ușile firmelor. Ce li se cere, e de bine, pentru că angajații vor avea, astfel, condiții de muncă de să le fie mai mare dragu’ să meargă la serviciu. Atîția dintre ei cîți vor mai avea unde se duce, pentru că patronii spun, de pe acum, că nu au bani pentru investiții. în consecință, de voie, de nevoie, mulți vor trage oblonul la hardughie. Se întrevăd vremuri destul de negre pentru un județ din care, încet-încet, patronii care lucrează în lohn se retrag și ei. Pînă acum, rata șomajului a scăzut constant în zonă fie datorită măsurilor de ocupare propuse de guvernanți, fie (și asta într-o mai mare măsură) datorită migrației forței de muncă autohtone spre Occident. Acum, însă, dispar angajatorii, dispar și locurile de muncă. Muncitorii se caină, încă, de lipsa condițiilor la locul de muncă. în curînd, dacă este să ne luăm după afirmațiile administratorilor de societăți și după cele constatate de inspectorii de muncă, un nou val de șomeri se va plînge de inexistența locurilor de muncă. Progresul înseamnă sacrificii. Iar a intra în UE se presupune că este un progres. E stupid să te opui acestuia, însă e firesc să te întrebi cît ne va costa pasul ăsta înainte. Pentru că, este evident, mare parte dintre micii întreprinzători nu sînt pregătiți pentru aceasta, deși de integrare ne-am săturat de cînd și cît se vorbește. Salariații încă se plîng de condițiile grele în care muncesc. Mulți dintre ei își vor aminti, după integrare, că înainte de „înălțătorul eveniment” (care oricum ne va lua pe nepregătite, așa, cum ne iau și ninsorile de Crăciun) aveau un loc de muncă, fie el și infect.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!