Într-o înșiruire… episodică de observații primite cu înțelegere și interes de redacție și publicate în „Ziarul de Bacău”, am încercat să spun cîte ceva despre starea actuală a medicinei, a personalului specializat în știința vindecării. Nu știu cît și cum am izbutit abordînd un subiect sensibil, întins și dureros. Caut acum un final potrivit și mi se pare că l-am găsit. Prin intermediul unei cunoștințe prietenești, autor de păreri… publicistice, întîlnit în parcarea aflată la un colț de bloc sau pe holurile așezămîntului spitalicesc oneștean, unde îmi exercit – după puteri – meseria. Îl voi cita (cum mi-a fost îngăduit), influențat de simțirile transmise și căruia nu-i pot refuza modestia unui anonimat… condiționat.
„Ne doare tăcerea cea lașă și privirea piezișă. Abuzul nerușinat de vorbire și minciuna. Evaziunea de la legea fiscală, funciară și mai ales morală. Mă întristează fîntînile părăsite, goliciunea sufletească și lipsa de idei. Mimarea efortului onest și lipsa de caracter. Uitarea. Neuitarea. Somnul neprihănit al tribunilor. Mă doare vrednicia batjocorită. Omul sărman răstignit pe caldarîm. Pîinea mințită. Rugăciunea iezuită. Potrivniciile. Neputința. Hainele vechi ale bătrînilor. Tămăduitorii delicvenți. Aroganța îmbogățirii. Siluirea iubirii. Lacrima. Întunecarea. Cartea necitită. Dinții scrîșnind. Judecata neghioabă. Silnicia. Trădarea și frica. Nu știu încă numele a ceea ce nu mă doare îndestul. Meșterul Manole? Miorița? Oda bucuriei? Sau poate zborul de pasăre prevestitor de nașteri?”. Mă doare că autorul, în calitatea sa de martor, nu poate depune mărturie într-un proces în care se judecă speranța, acuzată de infidelitate față de oameni; că s-ar fi substituit surorii ei vitrege – amăgirea. (Dr. Ioan HĂLMACIU, Medic primar chirurg – Onești)
N.N. – Doctorul Ioan Hălmaciu, este un comentator avizat (avertizat) al profesiei sale. El își arată înzestrările despre care facem vorbire și în volumul tipărit la editura „Plumb” în anul 1995, semnat împreună cu prof.dr. Petre Andronescu, Șeful Departamentului de Chirurgie – Spitalul Clinic Dr.N.Gh. Luper din București. Plecat prea devreme dincolo de fruntariile viețuirii. Sinteza de experiențe, studii, analize, anamneze, practici operatorii, descrise într-un limbaj specific, tehnic, foarte riguros; insolită în felul său, raportat la un domeniu atît de vast și de ce nu, suficient de străbătut, bătătorit de căutări revelații. Rezumînd în cuvîntul introductiv cîteva dintre trăsăturile lucrării, cei nominalizați se întreabă retoric – pentru a da un răspuns – cum se scrie o carte medicală? Cu ce scop? Cu ce efect? Întocmirea unei cărți este în primul rînd o pornire interioară și apoi un act de curaj. După cum spunea Voltaire, scrisul este cea mai sigură modalitate de a te compromite. Volumul în cauză, are un caracter didactic și a fost redactat în special pentru cei care susțin examene și concursuri în specialitatea chirurgie generală.
Lasă un răspuns